Masada - simbolul rezistenței evreiești, fortăreața de la hotarul răsăritean al Israelului, ridicată pe o stancă de 500 de metri deasupra celui mai jos loc din lume, Marea Moartă. Masada este ultimul refugiu al zeloților evrei conduși de Eleazar ben Iair în perioada romană, în primăvara anului 73, după ce Titus cucerise Ierusalimul și năruise Templul gigantic a lui Irod cel Mare. Tradiția spune că la Masada, cetatea vulturilor, fiecare evreu ar trebui să ajungă măcar o dată. Masada este un obiectiv turistic pe care nimeni nu ar trebui să-l ocolească în călătoriile în Israel.

Țara Israel nu înseamnă doar popas de credință, ci și un tărâm a multor descoperiri istorice. Printre ele se află Masada - fortăreața antică situată cu o poziție strategică însemnată pe o colină situată la marginea de răsărit a pustiului Iudeii. A fost edificată în secolul 1 î. Cr., și extinsă în timpul domniei regelui iudeu Irod cel Mare (74-4 î. Cr.). După cucerirea Ierusalimului de către împăratul roman Titus Flavius Vespasianus în anul 70 d. Cr. Masada a fost ultimul refugiu al rezistenței antiromane a iudeilor. La 180 km Sud de Ierusalim, Fortăreața Masada se profilează într-un peisaj dezolant la marginea Marii Moarte. Cei care vizitează acest loc află informații mult mai bogate și mai cuprinzătoare.

Numele ei sună ca o avertizare și ca o promisiune în această proporție. Masada nu va mai cădea rostită de recruții israelieni la ceremonia depunerii jurământului, ținută în fiecare an la Masada. În timpul primei revolte a evreilor împotriva stăpânirii romane, un contingent al forțelor rebele evreiești a urcat muntele, a pus stăpânire pe fortăreața lui Irod și, după distrugerea templului din Ierusalim în anul 70 după Cristos, a ținut piept timp de trei ani asediului romanilor.