FOTO: Rămășițe ale orașului antic Ierusalim în parcarea Givati, în afara orașului vechi al Ierusalimului, 30 august 2023 (Foto: Yonatan Sindel/Flash90).

Dacă ați vizitat Ierusalimul sau ați aruncat o privire la o hartă a orașului, s-ar putea să vi se pară ușor confuz să vă dați seama că zona cunoscută sub numele de "Orașul lui David" este de fapt situată în afara zidurilor Orașului Vechi. În plus, Turnul lui David este situat chiar la intrarea Porții Jaffa în Orașul Vechi, în timp ce mormântul lui David se află pe Muntele Sion, de asemenea, chiar în afara zidurilor orașului. Acest lucru ridică întrebări cu privire la autenticitatea acestor nume, inclusiv câte dintre ele sunt alcătuite și câte se bazează pe concepții și legende istorice greșite.

Ori de câte ori vorbim despre Ierusalim, "Orașul Vechi" este zona înconjurată de un zid antic, iar până în anii 1850, acesta a fost tot ceea ce a fost Ierusalimul. După 1850, Ierusalimul s-a extins dincolo de ziduri și, cu timpul, chiar a "înghițit" unele sate din jur care au devenit cartiere ale Ierusalimului. Știind acest lucru, este ușor să ne gândim că toată istoria antică a Ierusalimului înainte de 1850 a fost cuprinsă între aceste ziduri.

Dar te-ai înșela. De-a lungul istoriei sale, zidurile Ierusalimului au fost dărâmate și reconstruite de zeci de ori, de fiecare dată în locații ușor diferite, până când zidurile actuale au fost construite în 1541. Zonele care se află în prezent în interiorul zidurilor au fost odată exterioare și invers.

Aici intervine Cetatea lui David. Dintre cele trei situri menționate mai sus care conțin numele "David", Orașul lui David este singurul autentic. Micul deal, chiar la sud de Muntele Templului, complet în afara zidurilor Orașului Vechi – acesta este Iebusul original din epoca canaanită și orașul pe care David l-a cucerit pentru a-și face capitala în 1003 î.Hr.

Regele Solomon a construit templul pe Muntele Templului și a extins zidurile pentru a-l include. În acest moment, forma Ierusalimului ar fi semănat puțin cu Italia – o "cizmă" lungă, puțin mai groasă la nord, în jurul complexului templului, și îngustându-se spre sud, urmând forma dealului. Câteva secole mai târziu, orașul s-a extins spre vest și a cuprins o mică parte din Orașul Vechi de astăzi, motiv pentru care profetesa Hulda este descrisă ca trăind "în cartierul nou" în 2 Împărați 22:14. Este, de asemenea, motivul pentru care puteți vedea o rămășiță a acelui zid antic în mijlocul cartierului evreiesc din interiorul Orașului Vechi.

În epoca romană, Josephus Flavius descrie primul, al doilea și al treilea zid. Primul zid a fost construit probabil în epoca hasmoneenilor și cuprinde orașul lui David, zona de la vest de acesta, și merge puțin spre nord pentru a include mai puțin de jumătate din orașul vechi de astăzi - acestea sunt părțile cunoscute astăzi cartierele evreiești și armene.

Colțul nord-vestic al orașului în acest moment pare să fi fost locul unde se găsește astăzi Poarta Jaffa. Acest lucru ar fi putut fi atunci când a fost construită cetatea. Astăzi, aceasta este cunoscută sub numele de "Cetatea lui David", dar este un nume inventat de bizantini – cel mai probabil folosit de regele Irod.

Muntele menționat mai devreme, care este astăzi cunoscut sub numele de Muntele Sionului, ar fi fost și în interiorul orașului în acest moment. În Biblie, "Muntele Sionului" este un sinonim pentru Ierusalim, dar numele s-ar fi putut muta și pe acest vârf de deal specific în acest moment. Tradiția plasează mormântul regelui David în locație, dar există "zero" dovezi istorice sau arheologice pentru aceasta.

Deci, Ierusalimul în timpul lui Isus includea Orașul lui David, Muntele Sion și Muntele Templului, împreună cu cartierele armene, evreiești și musulmane ale Orașului Vechi. Aceasta înseamnă că zona cunoscută astăzi sub numele de Cartierul Creștin al Orașului Vechi, în partea de nord-vest a orașului, ar fi fost aproape complet în afara orașului în timpul lui Isus. Acest lucru are sens, deoarece Golgota a fost într-adevăr în afara orașului și astăzi, locul Golgotei – Biserica Sfântului Mormânt – se află în inima Cartierului Creștin.

Al treilea zid a fost construit în timpul lui Irod Agripa I – omul care l-a ucis pe apostolul Iacov și l-a pus pe Simon Petru în închisoare – și a fost terminat cu puțin timp înainte de a fi distrus. Acesta includea Golgota și ajungea mult – mult mai departe spre nord decât zidurile Orașului Vechi de astăzi. De fapt, există rămășițe ale acestui zid lângă benzinăria Mandelbaum Gate, lângă cartierul Sheikh Jarrah, la nord de Orașul Vechi.

Deci, de pe un mic deal la sud de Orașul Vechi de astăzi, orașul a crescut spre nord pentru a include întregul Oraș Vechi de astăzi și chiar mai mult spre nord.

Și apoi romanii au ras orașul la pământ.

În anul 70 d.Hr., Ierusalimul a fost complet distrus, iar dacă a mai rămas ceva, a fost distrus și mai mult după revolta Bar Kochba din 132 d.Hr. Romanii au construit un oraș păgân, Aelia Capitolina, pe ruinele sale și au înființat temple păgâne atât pe Muntele Templului, cât și pe Golgota. Acest oraș nu a avut nici măcar ziduri inițial, dar ceva a fost probabil înființat la sfârșitul secolului al 3-lea.

Dupa ce romanii au devenit creștini bizantini, iar Ierusalimul si-a recăpătat vechiul nume, împărăteasa Aelia Eudocia a reînnoit zidurile in secolul al 5-lea. În acest timp, zidurile includeau încă Orașul lui David și părțile originale sudice ale Ierusalimului, întinzându-se până la nord pentru a cuprinde cea mai mare parte a Orașului Vechi de astăzi.

Se pare că cucerirea musulmană din secolul al 7-lea nu a dus la modificarea zidurilor, dar marchează prima dată din 132 d.Hr. când evreilor li s-a permis să se întoarcă în oraș. Și se pare că orașul lui David a devenit un cartier evreiesc în acest moment.

Când zidurile au căzut în cutremurul din 1033, musulmanii care au reconstruit zidurile au neglijat părțile sudice, păstrând Orașul lui David și Muntele Sion în afara zidurilor pentru prima dată, urmând modelul zidurilor Orașului Vechi de astăzi. De ce au făcut asta?

Ei bine, faptul că orașul lui David era "cartierul evreiesc" și că Muntele Sion avea numeroase biserici ar putea oferi un indiciu. Nu erau atât de interesați să-i protejeze pe necredincioși. Câteva decenii mai târziu, cruciații au venit, în 1099, și au ucis fiecare musulman și evreu din Ierusalim – fără a distruge zidurile. Ierusalimul a devenit capitala creștină a Regatului cruciaților, iar "Cetatea David" a devenit sediul curții regale cruciate a Ierusalimului.

Când Saladin a cucerit Ierusalimul de la cruciați în 1187, zidurile erau într-o stare proastă. Acestea au fost deteriorate și reparate de mai multe ori, astfel încât în cele din urmă nepotul său a ordonat o vastă reconstrucție a zidurilor la începutul secolului al 13-lea. Și apoi s-a răzgândit.

Temându-se că cruciații s-ar putea întoarce și nedorind ca aceștia să aibă ziduri fortificate puternice, el a ordonat demolarea zidurilor în 1219. Ierusalimul a fost lăsat fără ziduri timp de aproximativ trei secole, făcându-l pradă ușoară pentru câteva raiduri mongole în 1260 și 1300. Hărțile realizate de pelerini în secolul al 15-lea arată un oraș fără ziduri. Singurele părți sigure în acest moment erau zona zidită a Muntelui Templului și Cetatea David.

Până la începutul secolului 20, porțile orașului erau închise în fiecare noapte și redeschise dimineața. Cu toate acestea, pe măsură ce mai multe cartiere au început să se dezvolte în afara zidurilor începând cu anii 1850, a devenit redundant.

În anii 1800, au fost create câteva porți noi, iar în 1898, o parte a zidului de lângă Poarta Jaffa a fost spartă pentru a face loc escortei vehiculului Kaiser Willhelm II. Această deschidere în zid este încă folosită ca intrare pentru vehicule în Orașul Vechi.

Zidurile Ierusalimului au suferit mai multe cicluri de distrugere și reconstrucție de-a lungul anilor, dar structurile existente par a fi versiunile finale. Acestea sunt acum recunoscute ca un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO și nu servesc nici unui scop militar, funcționând doar ca repere istorice și memoriale.

Actualul oraș Ierusalim s-a extins mult dincolo de Orașul Vechi în acest moment. Când forțele israeliene au cucerit Orașul Vechi al Ierusalimului în 1967, fondatorul Israelului, David Ben Gurion, a fost în favoarea distrugerii lor cu totul. Din fericire, nimeni nu l-a ascultat. Zidurile actuale ale Ierusalimului sunt aici pentru a rămâne. Până la următorul cutremur.