FOTO: Călătorii fac drumeții în Har Karkom, în sud-vestul deșertului Neghev, pe 21 decembrie 2022. (Foto: Yaniv Nadav/Flash90)

Întâlnire divină în pustie
Termenul "pustie" apare de aproape 300 de ori în Biblie, amintind de anii fundamentali de rătăcire ai Israelului. Acesta denotă atât câmpurile sălbatice de pășunat, cât și habitatele pentru animale, în contrast cu terenurile cultivate. Această epocă a fost definită de căutarea pământului promis în mijlocul întâlnirilor cu Dumnezeu în peisaje nelocuite, nomade.

Nu este interesant cum cuvântul ebraic pentru "deșert" (midbar sau מדבר), împărtășește aceeași rădăcină ca "medaber" (מדבר) care înseamnă "a vorbi"? Această legătură rezonează profund cu pasajul din Osea 2.14-15, unde Israel este condus în pustie:

"Dar apoi o voi recâștiga încă o dată. O voi conduce în deșert și îi voi vorbi cu blândețe acolo."

După botezul Său de către Ioan Botezătorul, numit "glasul unei chemări în pustie" (Matei 3:3), Isus/Yeshua, a experimentat singurătatea în deșert, subliniind semnificația biblică profundă a acesteia.

Condus intenționat în această locație îndepărtată, El a petrecut 40 de zile și nopți în deșertul Iudeii, unde s-a confruntat cu ispita diavolului pe Muntele Ispitirii (Matei 4:1-11). Prin comuniunea cu Tatăl Său, Mesia a câștigat putere și autoritate, demonstrând prezența lui Dumnezeu chiar și în izolare și vorbind în mijlocul pustietății.

Deșertul Iudeii
Variind de la dealurile Iudeii ajungând la 1.000 m deasupra nivelului mării până la Marea Moartă la 400 m sub nivelul mării, acesta este un peisaj sălbatic care întâlnește deșertul Neghev în sud. Caracterizat de teren accidentat, inclusiv munți, terase și ravene adânci, are oaze luxuriante și cursuri de apă intercalate pe tot parcursul.

Locuirea umană în deșertul Iudeii datează din cele mai vechi timpuri, dovezile arheologice datând încă din epoca calcolitică (3500 î.Hr.).

Deșertul Iudeii adăpostește așezări antice la care se face referire în Vechiul Testament, cum ar fi Ein Gedi și "cetatea de sare" (Iosua 15:20, 61-62), precum și Ierihon (Iosua 6:1-27).

Lângă acesta se află Ein Gedi, situat în apropierea țărmurilor vestice ale Mării Moarte, care servește atât ca oază, cât și ca rezervație naturală. Are o semnificație istorică ca un loc unde David a căutat refugiu la regele Saul (1 Samuel 24:1, Psalmul 63:1).

Atracția Ein Gedi constă nu numai în conexiunile sale biblice, ci și în frumusețea sa naturală, cu cascade și vegetație luxuriantă în mijlocul peisajului deșertic înconjurător.

Foarte apreciate ca loc de referință arheologică, Peșterile Qumran sunt renumite pentru conservarea Manuscriselor de la Marea Moartă, comori antice datând din secolul 2 î.Hr. Această colecție de 972 de texte, inclusiv cea mai veche copie supraviețuitoare a Vechiului Testament în ebraică, aramaică, greacă și nabateeană, a fost descoperită cu mai puțin de un secol în urmă. Astăzi, aceste pergamente sunt adăpostite în Altarul Cărții de la Muzeul Israelului din Ierusalim.

După capturarea Ierusalimului în 70 e.n., romanii și-au mutat atenția asupra Masada, bastionul final al rezistenței evreiești în Marea Revoltă Evreiască. Ei au ridicat tabere la Masada și, eventual, au stabilit o bază durabilă la Ein Gedi, unde a fost construită o baie romană notabilă. A rămas operațională după evenimentele dramatice de la Masada: în 72 e.n., romanii au asediat Masada, construind o rampă masivă de pământ pentru a sparge cetatea. Până în anul 73 e.n., cei 960 de zeloți evrei care locuiau în vârf au ales sinuciderea în masă în loc să se predea romanilor, lăsând în urmă o moștenire de curaj, eroism și martiriu.

Această prezență romană a rezistat în timpul celei de-a doua revolte evreiești sau Revolta Bar-Kokhba (132-135 e.n.), cu Ein Gedi atacat.

Situl a fost în mare parte pustiu până în perioada romană târzie, când o nouă așezare evreiască a apărut pe câmpia de la est și nord-est de tel. Această așezare a prosperat de-a lungul perioadei bizantine.

Liniștea îndepărtată a deșertului Iudeii a atras călugării bizantini în secolele 5-6, ducând la înființarea a numeroase mănăstiri, cu ruine vizibile și astăzi. Mânăstirea Mar Saba, cea mai mare, a fost construita in anul 483 d.Hr., dar a fost distrusa de un cutremur in 1834.

Astăzi, deșertul Iudeii continuă să trezească interes datorită importanței sale istorice și caracteristicilor naturale unice. Ein Feshka, recunoscută ca fiind cea mai mică rezervație naturală din lume, se mândrește cu o biodiversitate diversă și este situată în apropierea Mării Moarte. Alături de deșert, Marea Moartă oferă o experiență distinctă prin capacitatea sa de a permite tratamente cu nămol plutitor și terapeutic fără efort. Regiunea Megillot, care se întinde pe nordul Mării Moarte și deșertul Iudeii, este cunoscută pentru plajele sale notabile de-a lungul țărmului.

În ciuda provocărilor îngrozitoare, coloniștii nu numai că au cultivat, ci au stabilit comunități înfloritoare, întruchipând conceptul transformator de a face "deșertul să înflorească".

De exemplu, amplasat între deșertul Iudeii și Neghev, Aradul a fost revitalizat ca oraș planificat în 1962, ca parte a dezvoltării Neghevului Israelului. A crescut rapid cu zone rezidențiale și o zonă industrială, selectând rezidenții pe baza perspectivelor de angajare.

Astăzi, populația Aradului reflectă un amestec divers, inclusiv evrei sefarzi și așkenazi, imigranți din Rusia, Etiopia, Italia și Franța și o comunitate academică semnificativă care cuprinde 40% din locuitorii săi.

În următoarea fază a explorării deșerturilor Israelului, ne vom adânci în peisajele unice a două regiuni deșertice mai mici, dar profund semnificative: Arava și Zin.

Acest material este partea 1 a unei serii despre deșerturile Israelului, publicat inițial pe 22 iunie 2024 în site-ul All Israel News (de unde a fost preluat și adaptat). Tradus și folosit cu permisiunea în scris din partea allisrael.com.

Partea 2 a acestui material o puteți citi aici.