FOTO: Râul Iordan văzut din Betania dincolo de Iordan, privind partea israeliană unde se află Qasr El Yehud, 8 iunie 2018. (Foto: Aaron Goel-Angot)

Un sit de mare importanță din Țara Sfântă - denumit uneori Betania dincolo de Iordan, Qasr el Yehud, Ainon (Enon sau Aenon) sau Bethabara - poate fi într-adevăr cunoscut sub mai multe nume, dar, de fapt, se referă aproape la același loc. Acest loc este asociat cu tradiția a trei evenimente biblice diferite, dintre care unul este botezul lui Isus Hristos.

Deși există și astăzi controverse minore cu privire la identificarea acestui sit, în general există un consens larg cu privire la acesta. În acest caz, tradițiile sunt puternic susținute de dovezi arheologice, Biblie și alte texte antice.

Întrebarea este: Unde anume a fost botezat Isus de-a lungul râului Iordan? În ce loc anume? Contează atât de mult? Și dacă da, locul ar trebui să aibă o semnificație specială?

Astăzi, două locuri diferite din apropiere sunt considerate a fi locul oficial în care Ioan Botezătorul și-a desfășurat lucrarea și l-a botezat pe Isus Hristos chiar înainte ca Mesia să postească în pustiu timp de 40 de zile. Ambele sunt situate în Valea Iordanului: Unul este Betania de dincolo de Iordan (numit "Al-Maghtas" în arabă, ceea ce înseamnă: "Botez") pe partea de est a râului Iordan și în Regatul modern al Iordaniei. Chiar dincolo de aceasta, în partea de vest a Israelului se află situl "Qasr El Yehud". Sensul acestui nume în limba arabă este literalmente: "Castelul evreilor", în timp ce unii spun că înseamnă "trecerea evreilor".

Acest nume este unul dintre cele date Bisericii Ioan Botezătorul, care seamănă cu o cetate și este situată la sute de metri în fața râului. Eticheta "fortăreață" se datorează probabil structurii sale impresionante, dar se referă și la întregul complex. Situl este deținut de Biserica Ortodoxă Greacă, care a fost construită în perioada bizantină (probabil la sfârșitul secolului al 5-lea sau începutul secolului al 6-lea). S-a bucurat de o securitate relativă și a servit drept casă de oaspeți pentru pelerini de-a lungul istoriei.

Aceste două situri de pe ambele maluri ale râului ar trebui privite, de fapt, ca un singur sit cu vestigii diferite, separate de râu și de granița modernă dintre Regatul Iordaniei și Statul Israel.

Siturile baptismale de pe ambele maluri ale râului sunt considerate a fi al treilea cel mai sfânt sit din Creștinism, după Biserica Nașterii Domnului din Betleem și Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Acestea se află la aproximativ 8,5 km (5,3 mile) nord de locul unde râul se varsă în Marea Moartă și la aproximativ 9 km (aproximativ 5,5 mile) est de centrul orașului Ierihon.

Betania de dincolo de Iordan se mai numește și Bethabara, dar malul vestic israelian al râului ar trebui considerat parte din Bethabara. Este important să nu se confunde Bethabara (numită și "Betania dincolo de Iordan") cu Betania, care este lcoată lângă satul al-Eizariya de pe Muntele Măslinilor, unde Isus l-a înviat pe Lazăr din morți.

În 2015, Betania dincolo de Iordan a fost declarată sit al patrimoniului mondial UNESCO în cadrul Regatului Iordaniei.

Originea numelui Bethabara, derivat din cuvântul ebraic "ma'abarot" (care înseamnă treceri), se leagă de tradiția conform căreia se află în apropierea locului unde israeliții au trecut râul Iordan în țara lui Israel, menționat în Iosua 3 și 4.

Locația cu numele este menționată pentru prima dată în Cartea Judecătorilor: "Și Ghedeon a trimis mesageri prin tot muntele Efraim, spunând: Coboară împotriva madianiților și ia înaintea lor apele până la Betbara și Iordan. Atunci toți bărbații din Efraim s-au adunat și au luat apele până la Betbara și Iordan." (Judecători 7:24)

Din cauza analogiei din Creștinism dintre Ilie și Ioan Botezătorul, mulți identifică Bethabara cu locul de lângă Iordan unde Ilie s-a înălțat la cer, așa cum este menționat în 2 Împărați 2:7-8, 11. Cu toate acestea, nu există nicio dovadă arheologică sau scrisă pentru această identificare.

Tradiția conform căreia Ioan Botezătorul și-a botezat urmașii și pe Isus în acest loc este susținută de Evanghelia după Ioan: "Aceste lucruri s-au întâmplat în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan". (Ioan 1:28)

Mai târziu, în Evanghelii, acesta este menționat ca fiind locul în care Isus s-a întors: "Și a plecat din nou dincolo de Iordan, în locul unde Ioan botezase la început; și acolo a rămas." (Ioan 10:40)

Pe mozaicul Harta Madaba din secolul al 6-lea, apar două situri față în față pe ambele maluri ale râului. Pe malul estic (deasupra râului, așa cum se arată pe hartă), inscripția spune: "Ainon, unde acum este Sapsafas".

Numele "Ainon" este o corupere a cuvântului ebraic "Ain" (care înseamnă izvor), în timp ce "Sapsafas" (Σαπσαφάς) era numele vechi al Wadi al-Kharrar, afluentul estic al râului Iordan care se varsă în acest loc.

Pe malul vestic (sub râu, așa cum se arată pe hartă), la ceea ce este acum Qasr al-Yahud, numele grecesc original "Βέθαβαρά" (Bethabara) este notat cu inscripția: "Bethabara, locul botezului Sfântului Ioan".

Numele "Bethabara" a evoluat ulterior în "Betania", așa cum se reflectă în Noul Testament grecesc. Origen, scriind la începutul secolului al 3-lea d.Hr., a subliniat că acest Betania este diferit de Betania de pe Muntele Măslinilor, deoarece este situat dincolo de Iordan.

Locația exactă a Bethabarei, unde Ioan Botezătorul i-a botezat pe Isus și pe urmașii săi, a făcut obiectul unor cercetări ample. Evanghelia după Matei sugerează că locul în care a fost botezat Isus se află în apropiere de Ierihon, în timp ce, într-un alt verset, Evanghelia după Ioan sugerează că un loc de botez folosit de Ioan se afla la o zi de mers de Cana din Galileea și la două-trei zile de Ierusalim: "Și Ioan boteza în Aenon, aproape de Salim..." (Ioan 3:23)

Acest lucru plasează locul botezului (sau un altul) mai la nord, posibil lângă Tel Shalem, situat la sud de Tirat Zvi modern. Un pelerin din secolul al 4-lea d.Hr. și un călător din secolul al 6-lea au observat că locul istoric al botezului se afla la opt kilometri nord de Marea Moartă, dealul de pe care Ilie s-a înălțat la cer fiind situat la est de acesta.

Acest pelerin a descris, de asemenea, măsurile de protecție luate pentru a proteja biserica bizantină de inundații în timpul domniei împăratului Anastasie I (491-518). Pelerinii au menționat un stâlp purtător de cruce în mijlocul râului pentru a marca locul botezului lui Isus.

Un al treilea călător, pelerinul anonim din Piacenza, a scris în 570 că locul istoric al botezului se afla vizavi de Biserica lui Ioan Botezătorul (cea situată la Qasr al-Yahud, pe malul vestic al râului).

Astăzi, majoritatea cercetătorilor se referă la relatarea pelerinului din Piacenza ca fiind identificarea exactă pentru locul botezului lui Isus Hristos.

În 1899, au fost descoperite primele descoperiri arheologice pe malul estic al râului Iordan, la Betania de Dincolo de Iordan (din actualul Regat al Iordaniei). Cu toate acestea, abia după semnarea tratatului de pace dintre Israel și Iordania, în 1994, și curățarea minelor antipersonal din apropierea graniței, au fost descoperite rămășițele unor biserici antice, peșteri și mai multe bazine baptismale. Toate au fost datate în perioada bizantină și chiar mai devreme.

Este evident pentru mulți arheologi de astăzi că acest complex de pe ambele maluri ale râului a fost o zonă de pelerinaj încă din primele secole. Descoperirea pe sol a numeroase cioburi de ceramică din secolul 1 și resturi de vase de gătit susține frecvența ridicată a vizitelor la acest sit. De asemenea, a fost documentat faptul că în această locație au fost construite clădiri semnificative în perioada bizantină pentru închinare și comemorare.

După dezbateri ample, mulți cercetători au acceptat teoria conform căreia Betania de dincolo de Iordan (Al Maghtas), sau Bethabara, împreună cu Qasr El Yehud (numită și Bethabara, conform hărții Madaba) este, într-adevăr, locul unde a fost botezat Isus.

Este mai mult decât corect să credem că Evangheliile lui Ioan și Matei se referă la același loc pentru botezul lui Isus Hristos, așa cum scrie în Matei 3:13-16, Ioan 1:28 și Ioan 10:40. S-ar putea ca mențiunea că Ioan Botezătorul a fost la Aenon, lângă Salim, menționată în Ioan 3:23, să fie o altă locație nordică, lângă Tel Shalem, folosită de Ioan Botezătorul ocazional pentru alte botezuri și menționată eronat pe harta Madaba, pe malul estic al râului, în fața Bethabarei și în apropierea acesteia.

Alternativ, deoarece "Ainon" poate proveni din cuvântul ebraic "Ain" (izvor), "Ainon din Sapsafas" menționat pe harta Madaba poate fi un alt "Ainon" diferit de Aenon din nord, lângă Salim (Shalem). Această opțiune este cel mai probabil cea mai exactă dintre cele două.

Localizarea Al Maghtas și Qasr El Yehud ca fiind adevăratul loc al botezului istoric al lui Isus Hristos are și mai mult sens, deoarece locația sa este chiar în fața Ierihonului, la vest. Într-adevăr, în Matei 3:13-16, Isus este botezat, iar în capitolul următor, el merge deja să postească în pustiu, care ar trebui să fie situat deasupra Ierihonului, conform unei tradiții străvechi.

Tradiția conform căreia israeliții au trecut prin același loc este destul de logică: ei au venit din zona Shittim (și din zona muntelui Nebo înainte de acesta) și au ajuns în ținutul Ierihonului pentru a-și începe cucerirea. Deoarece Nebo și Shittim se află direct peste vale și râu față de Ierihon, rezultă că trecerea ar fi avut loc în acest loc central - la mijloc.

De-a lungul istoriei, din perioada bizantină și mai târziu până la mandatul britanic care a început în 1923, au fost construite mănăstiri și case de oaspeți de-a lungul malului vestic al râului Iordan pentru pelerinii care veneau să fie botezați la fața locului. Abundența mănăstirilor din zonă i-a adus astăzi porecla de "Țara Mănăstirilor".

Cele trei evenimente biblice diferite care au avut loc probabil în același loc pot fi interconectate spiritual.

Unii cercetători consideră traversarea râului de către israeliți ca o prefigurare a botezului lui Isus sau ca o intrare simbolică a lui Isus în slujba Sa, similar cu modul în care israeliții au intrat în Țara Promisă.

Tradiția înălțării lui Ilie în acest loc este văzută ca un precursor al viitoarei înălțări a lui Hristos. În plus, porția dublă de ungere dată lui Elisei, ucenicul lui Ilie, poate fi văzută ca o prefigurare a Duhului Sfânt pe care Hristos l-a dat Bisericii după întoarcerea Sa la cer.

Dacă este așa, aceste două evenimente din Vechiul Legământ, care prefigurează evenimente distincte din viața lui Hristos pe pământ, servesc ca modalitate a Vechiului Testament de a marca cronologia primei veniri a lui Isus: începutul cu botezul Său și sfârșitul cu înălțarea Sa.

Pe scurt, Bethabara poate fi același nume dat ambelor părți ale râului Iordan siturilor istorice baptismale Al Maghtas și Qasr El Yehud, dar mai ales părții estice.

Betania de dincolo de Iordan este cel mai probabil situl El Maghtas, conform arheologiei și Evangheliei. Aenon lângă Salim (sau Shalem) ar trebui să fie localizat în altă parte în nord. Harta Madaba de la sfârșitul secolului al VI-lea d.Hr. prezintă probabil un alt "Ainon", un "Ain" (izvor) numit "Sapsafas".

Acest material a fost publicat inițial în site-ul All Israel News (de unde a fost preluat și adaptat) și a fost scris de Aaron Goel-Angot, pe 23 august 2024. Aaron este un arheolog belgiano-israelian cu experiență în identificarea antichităților. Este un numismat entuziast și un ghid turistic autorizat. Are o diplomă de licență în arheologie de la Institutul de Arheologie al Universității Ebraice din Ierusalim. S-a alăturat echipei ALL ISRAEL NEWS în calitate de corespondent pentru arheologie și turism. Aaron este căsătorit, tată a trei copii mici și locuiește în Ierusalim. Material tradus și folosit cu permisiunea în scris din partea allisrael.com.

Vă recomandăm să citiți și celelalte părți ale acestei serii: