Se spune că Israelul este o minune care ar trebui să se înfăptuiască în viața fiecăruia măcar o dată și că de acolo vii transformat cu dorința fierbinte de a afla mai multe, de a înțelege mai bine această țară și acest popor.
Și este adevărat, pentru că Israelul îți oferă multe bogății sufletești iar ochiul se bucură de priveliști și imagini ce rămân întipărite pentru toată viața în memorie.
O astfel de priveliște îți oferă Galileea - o regiune întinsă în nordul Israelului, un frumos ţinut muntos, cu câmpuri verzi, agricultură şi foarte multă istorie. Și ca tabloul să fie complet să adăugăm la peisaj și un ochi de apă numit Marea Galileei.
Cunoscut și ca Lacul Tiberiada, Lacul Ghenezaret, Lacul Kinneret sau Marea Tiberiadei, este un lac de apă dulce, situat la vest de Înălțimile Golan. Este lacul de apă dulce cel mai jos de pe pământ, și pe locul 2 după Marea Moartă [care este de fapt un lac sărat]. Marea Galileii este alimentată parțial de izvoare subterane, cel mai important contribuitor fiind râul Iordan care curge apoi spre sud prin Valea Iordanului revărsându-se în Marea Moartă.
După cum bine știți Marea Galileei își are locul ei bine definit în istorie, religie și geografie iar Tiberias este cea mai cunoscută stațiune de aici, cu hoteluri pentru toate buzunarele, zone de distracție, promenadă- într-un cuvânt tot ceea ce îi trebuie unui turist ca să se simtă bine.
Vizitatorii, care poposesc pe malurile Lacului Tiberiada [Tiberias], caută aproape fără excepție, semne și dovezi legate de viața Domnului Isus Cristos, așa cum sunt ele descrise in Biblie.
Cartea Cărților, Sfânta Scriptură, menționează că aici Mântuitorul i-a îndemnat pe Petru pe Andrei fratele său, pe Ioan și Iacov, fiii lui Zebedei să devină” pescari de oameni”.
După minunea înmulțirii pâinii și a peștilor, cu cares a hrănit 5.000 de oameni în apropiere de Betsaida, Domnul Isus le-a poruncit ucenicilor Săi să traverseze apa pentru a ajunge la Capernaum. În timpul călătoriei lor, un vânt puternic a luat cu asalt lacul, speriindu-i de moarte pe aceștia care, pescari fiind cu experiență, știau prea bine ce pericol îi amenința și că Lacul Ghenezaret era destul de capricios – acum putea fi de un calm extraordinar iar în următoarea clipă să devină un real pericol. Dar Mântuitorul, demonstrând încă o dată că este Fiul lui Dumnezeu și că la glasul Lui și cea mai puternică furtună se liniștește a venit la ei mergând pe apă.
În valurile mari și în întunericul nopții El se arată și poruncește mării înfuriate” Taci fără gură” [Ev. D. Marcu. 4.39]
Ținutul acesta deluros din preajma Mării Galileii este relativ slab populat. În trecut, însă, aici au existat orașe înfloritoare care întrețineau schimburi comerciale cu aproape întreaga lume cunoscută la vremea aceea.
Pe malurile lacului, se intersectau principalele artere comerciale de transport ale Orientului Apropiat. Nu este deci de mirare ca unele așezări antice au fost chiar menționate în Biblie. Până astăzi, dintre ele a supraviețuit numai Teverya [Tiberias].

Acest oraș cu 40.000 de locuitori de pe malul vestic al lacului este centrul celei mai mari regiuni agricole israeliene. Cu toate că este un climat arid, sistemul complex de canale de irigații face posibilă cultivarea bananierilor, a curmalilor și a viței de vie.
Din Tiberias, dacă faci o plimbare pe țărmul mării pe o distanță de 25-30 km la nord și la sud vei întâlni locuri pline de încărcătură istorică și religioasă, așezate de-a lungul unei șosele ce unduiește printre livezi de măslini, avocado, rodii sau portocali.
În apropiere de Tabgha de pildă, pe malul nord-vestic al Mării Galileii se află Muntele Fericirilor – numit și Muntele Eremos de unde Isus Hristos a rostit celebra Predică de pe Munte. Locul acesta atrage pelerinii creștini încă din secolul IV. Biserica de pe Muntele Fericirilor, construită în anii 1936 – 1938, după planurile arhitectului italian Antonio Berluzzi are o formă octogonală reprezentând cele opt fericiri. Peisajul de aici, din vârful acestui munte este spectaculos – în fața ta se întinde oglinda apei Mării Galileii. Amestecul de culori – de la verdele copacilor la pastelul florilor până la albastrul apei – îți taie răsuflarea și te face să rostești un cântec de laudă – „Doamne cât de mare ești”!

Lacul Tiberiada este important însă și din punct de vedere economic, mai ales datorită bogăției speciilor de pești din apele sale. Pe malurile lui trăiesc ,de asemenea , în număr mare ,cufundani, pelicani, broaște țestoase și raci de apă dulce.
Marea Galileii este singura sursă de apă dulce a Ţării Sfinte, principalul izvor al Mării Galileii fiind râul Iordan şi izvoarele sale; lacul se „aprovizionează” mai ales în iernile bogate în precipitaţii, sursă fiind şi zăpezile de pe înălţimile Munţilor Golan şi ceilalţi munţi din Galileea de Nord.

În final să mai spun că, privit de sus, Lacul Tiberiadei sau Marea Galileii seamănă cu o vioară, „kinor”, în evreiește. De aici și denumirea de Kineret adică Marea Vioară iar fără ea, fără Marea Galileii, lipsa resurselor de apă ar fi lăsat acest pământ fără nicio suflare de viaţă, iar pământul ar fi fost mult mai secetos. Te invit să faci o vizită în ținutul Galileii și să nu ratezi o plimbare încântătoare cu barca pe luciul Marii Viori
prilej în care să meditezi la puterea și suveranitatea lui Dumnezeu și asupra naturii.