FOTO: Fortificația nordică a Ierusalimului. (Foto: Eric Marmur, orașul lui David)
Săpăturile din parcarea Givati din Orașul lui David din Ierusalim au adus la lumină un sistem masiv de fortificații, rezolvând un mister arheologic vechi de 150 de ani. Un șanț formidabil, sculptat în stâncă, a creat o barieră de netrecut între Orașul lui David și Muntele Templului, inclusiv zona Ofel. Acest șanț a format limita defensivă nordică a orașului inferior în perioada epocii fierului. Cercetătorii au fost inițial nedumeriți cu privire la scopul său.
ÎN VIDEO: Dr. Yiftah Shalev de la Autoritatea pentru Antichități din Israel în fața unei secțiuni a șanțului
Descoperirea a fost deja publicată în luna octombrie a anului trecut, însă arheologii care au interpretat rezultatele nu au fost suficient de încrezători pentru a confirma în mod concludent ipoteza datării șanțului. Astăzi, rezultatele și implicațiile sunt uimitoare, iar cercetarea va fi prezentată la o conferință în luna august.
În ultimul secol și jumătate, arheologii s-au străduit să identifice traseul fortificației nordice a Ierusalimului. Abia acum, în timpul acestor săpături semnificative efectuate de Autoritatea pentru Antichități din Israel (IAA) și Universitatea din Tel Aviv, această fortificație a fost dezvăluită. Proiectul este susținut de Fundația City of David.
Crearea șanțului a fost o realizare inginerească monumentală, modificând peisajul natural pentru a afișa puterea liderilor biblici din Ierusalim. Precizia și resursele necesare pentru un astfel de proiect evidențiază forța orașului și abilitățile tehnice ale inginerilor săi de la acea vreme.
Profesorul Yuval Gadot de la Departamentul de Arheologie și Culturi Antice din Orientul Apropiat al Universității din Tel Aviv și Dr. Yiftah Shalev de la IAA conduc săpăturile. Ei notează că, deși data exactă a construcției șanțului rămâne incertă, dovezile sugerează că a fost folosit în timpul mandatului Ierusalimului ca și capitală a Regatului lui Iuda în perioada epocii fierului (cunoscută și sub numele de perioada israelită), în timp ce regele Iosia a domnit peste Ierusalim cu mai puțin de 3.000 de ani în urmă. Este posibil ca acest șanț să fi servit drept graniță între cartierul rezidențial sudic și acropola nordică, care găzduiește palatele și templul.
Mai multe informații au apărut atunci când echipa a revizuit rapoartele de excavare din anii 1960 ale arheologului britanic Kathleen Kenyon. Observațiile ei, care anterior păreau să indice în mod eronat o vale naturală, au fost acum recunoscute ca parte a acestui șanț artificial extins. Această secțiune nou identificată se întinde pe cel puțin 70 de metri de la vest la est, consolidând semnificația șanțului.
Cercetătorii presupun că, dacă șanțul datează din epoca bronzului mijlociu (acum aproximativ 3.800 de ani), probabil că a fost conceput pentru a proteja Ierusalimul din nord, care ar fi fost singurul său punct vulnerabil. Indiferent de data sa inițială, șanțul a fost, fără îndoială, folosit în perioada Primului Templu, creând o diviziune clară între zonele rezidențiale și superioare ale orașului.
Peisajul antic al Ierusalimului, caracterizat prin crestele sale abrupte și dealurile și văile separate, a necesitat eforturi semnificative de construcție regală pentru a-și modifica topografia. Astfel de eforturi sunt documentate în textele biblice, inclusiv în Cartea Regilor (11:27), unde regele Solomon a fortificat "Millo" pentru a asigura orașul lui David.
Deși arheologii implicați în săpături nu pot data cu precizie începutul șanțului, ei sunt siguri că acesta a existat înainte de regii lui Iuda în secolele 9 și 8 î.Hr. Deși este deschis posibilității ca șanțul să dateze din perioada canaanită a Ierusalimului în timpul epocii bronzului, arheologii par să ezite să afirme deschis că ar fi putut fi săpat în epoca unui regat unificat al Israelului sub regii David și Solomon în timpul secolului al 10-lea î.Hr.
Spre deosebire de arheologi precum Eilat Mazar și Yosef Garfinkel, care sunt mai frecvent asociați cu școala "maximalistă", Gadot și alți arheologi de la Universitatea din Tel Aviv care au descoperit șanțul ar putea considera că este încă dificil să accepte în mod deschis narațiunea biblică ca fiind istorică. Acest lucru se referă în special la semnificația monarhiei unite și la existența regilor emblematici precum David și Solomon, așa cum este descris în Biblie.
Eli Escusido, directorul IAA, a subliniat semnificația extraordinară a descoperirilor în curs de desfășurare din Orașul lui David, inclusiv legătura lor profundă cu narațiunile biblice. Stând în mijlocul vastului sit de excavare, nu poți să nu te minunezi de capacitatea vechilor israeliți de a-și remodela mediul atât de dramatic.
Rezultatele săpăturilor, care vor fi prezentate la viitoarea conferință "Experiența studiilor din Ierusalim" de la începutul lunii august, promit să arunce o lumină suplimentară asupra trecutului istoric al Ierusalimului.
Din 2007, săpăturile în curs de desfășurare ale parcării Givati au dezvăluit descoperiri arheologice semnificative, care se întind din perioada Primului Templu până în epoca bizantină, inclusiv clădiri rezidențiale mari, decorațiuni de fildeș, amprente de sigilii și o ascunzătoare de monede de aur. Aceste descoperiri oferă perspective valoroase asupra dezvoltării istorice și culturale a Ierusalimului în diferite perioade.
Acest material a fost publicat inițial pe 21 iulie 2024 în site-ul All Israel News (de unde a fost preluat și adatptat). Tradus și folosit cu permisiunea în scris din partea allisrael.com.
