Sărbătoarea Tabernacolelor privește, de asemenea, spre adunarea finală, când nu numai Israel, ci și "multe națiuni" vor fi adunate la Domnul la Ierusalim.

Ultima sărbătoare din calendarul biblic, Sărbătoarea Tabernacolelor, numită Sukkot în ebraică, a sosit.

În tot Israelul, pe lângă case și restaurante sunt instalate standuri (sukkot) pentru a observa una dintre cele mai festive sărbători din calendarul evreiesc.

Ce este Sărbătoarea Tabernacolelor?
Sărbătoarea este menționată sub două denumiri în textele biblice: Sărbătoarea recoltei (Exodul 23:16) și Sărbătoarea corturilor sau a tabernacolelor (Levitic 23:33-43).

În Iudaismul rabinic, vedem aceste două elemente încorporate în celebrare, un accent agricol și locuirea în cadrul corturilor.

Pe măsură ce se apropie sfârșitul anului agricol, denumirea "Sărbătoarea recoltei" reprezintă strângerea finală a fructelor. În acest sens, Sukkot este un fel de festival de mulțumire de toamnă, care celebrează recolta reușită din primăvară și vară.

În Israel, această adunare finală este, de obicei, colectarea strugurilor, a curmalelor, a smochinelor (târzii) și a rodiilor.

Denumirea "Sărbătoarea Corturilor" comemorează perioada în care Israel a trăit în locuințe temporare în timpul perioadei de rătăcire în pustiu.

Astăzi, evreii din întreaga lume sărbătoresc Sărbătoarea Corturilor prin construirea de cabane provizorii sau corturi (sukkot în ebraică), în care mănâncă - și uneori dorm - pe parcursul întregii săptămâni a sărbătorii.

Pe lângă faptul că mănâncă în aceste corturi, evreii le decorează adesea cu obiecte care reprezintă cele șapte specii de produse menționate în Deuteronom 8:8. Aceste articole - grâu, orz, struguri, smochine, rodii, măsline (ulei în Tora) și curmale, precum și miere (în Tora, mierea se poate referi fie la mierea de curmale, fie la mierea de albine) - sunt toate cultivate și produse în Israel.

Sărbătoarea Sukkot implică, de asemenea, afișarea a patru specii de plante: ramuri de palmier, salcie, etrog (un tip de citrice asemănătoare cu lămâia) și mirt. În timp ce două dintre acestea sunt menționate în mod specific în Tora, ramura de palmier și salcia (Levitic 23:40), tradiția rabinică a specificat utilizarea etrogului și a mirtului.

Cele patru specii sunt legate împreună, cu excepția etrogului, și ținute în ambele mâini în timp ce se rostește o binecuvântare, după care evreii vor flutura apoi cele patru specii în cele patru direcții cardinale, inclusiv în sus și în jos.

Sărbătoarea Tabernacolelor este, de asemenea, un moment în care se oferă cadouri și se găzduiesc prietenii și familia pentru mese în sukkah sau cabană ori cort.

Evreii iau foarte în serios porunca de a se "bucura de sărbătoarea ta", așa cum se afirmă în Deuteronom 16:14.

”Să te bucuri în timpul sărbătorii tale, atât tu, fiul tău, fiica ta, robul tău, roaba ta, cât și levitul, străinul, orfanul și văduva care sunt în cetățile tale.” (Deuteronom 16:14, NTR)

Pe întreaga perioadă a sărbătorii Sukkot, zgomotul oamenilor care împart mesele, cântă cântece și se roagă împreună în timpul sărbătorii poate fi auzit în cartierele evreiești. Este cu ușurință cel mai vizibil și vesel dintre cele trei festivaluri de pelerinaj: Sukkot, Paștele și Shavuot, sau Sărbătoarea Săptămânilor.

Sărbătoarea Corturilor era, de asemenea, ultima dintre cele trei sărbători de pelerinaj, în care fiecare bărbat israelit trebuia să se prezinte în fața Domnului în locul ales de el.

Două cuvinte sunt folosite pentru a descrie sărbătorile de pelerinaj: mo'ed și miqra.

Mo'ed este tradus de obicei prin "timp stabilit", în timp ce miqra este tradus de obicei prin "convocare", iar

Mo'ed provine dintr-un cuvânt rădăcină, care înseamnă fie "a selecta", fie "a numi", dar poate însemna și "a se întâlni cu", motiv pentru care Cortul Întâlnirii, ridicat de Moise în pustie, este numit în ebraică Ohel Mo'ed.

Miqra provine din rădăcina care înseamnă "a chema" și are sensul de "a chema laolaltă".

Ambele cuvinte ne spun ceva semnificativ despre festivalurile de pelerinaj. Israeliții trebuiau să se adune la timpul stabilit, la locul stabilit, pentru a se întâlni.

Întrebarea este: cu cine trebuiau să se întâlnească? Momentul Sărbătorii Tabernacolelor ne ajută să înțelegem răspunsul la această întrebare.

În Deuteronom 16:6, Moise dă această instrucțiune: "De trei ori pe an, toți bărbații să se înfățișeze înaintea Domnului, Dumnezeul tău, în locul pe care îl va alege El: la Sărbătoarea Azimelor, la Sărbătoarea Săptămânilor și la Sărbătoarea Corturilor. Să nu te înfățișezi cu mâinile goale înaintea Domnului.” (Deuteronom 16:16, NTR)

Fiind ultima dintre sărbătorile de pelerinaj din calendarul biblic, Sărbătoarea Corturilor purta în mod firesc cu ea ideea de așteptare. Cu temele sale legate de amintirea grijii anterioare a lui Dumnezeu față de Israel și de așteptarea sărbătorii eliberării (lunile lungi de iarnă până la Paște), Sukkot are în mod natural o semnificație profetică.

Prin urmare, nu este de mirare că profeții biblici s-au referit la Sukkot mai mult decât la oricare dintre celelalte sărbători.

Rătăcirea temporară, așteptarea eliberării și recolta finală - toate aceste teme sunt reunite împreună cu ideea unui timp stabilit de întâlnire cu Domnul. Ele sunt menite să îi inspire pe profeți să privească cu nerăbdare la sărbătoarea finală, la sfârșitul rătăcirii temporare, la celebrarea eliberării și la adunarea finală, după care promisiunile legământului lui Dumnezeu: "Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu" și "Eu voi locui printre ei" ar putea fi în sfârșit realizate.

Ioan ne spune că dorința lui Dumnezeu a fost parțial realizată prin prima venire a lui Mesia, care ar fi putut avea loc în preajma Sărbătorii Corturilor.

"Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului Fiu venit de la Tatăl, plin de har și de adevăr" (Ioan 1:14, NTR)

Sărbătoarea Corturilor privește, de asemenea, spre adunarea finală, când nu numai Israel, ci și "multe națiuni" vor fi adunate la Domnul la Ierusalim. După cum ne spune profetul Zaharia:

"Strigă de bucurie și veselește-te, fiică a Sionului, căci iată că Eu vin și voi locui în mijlocul tău, zice Domnul. Multe neamuri se vor alătura Domnului, în ziua aceea, și vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău și astfel vei ști că Domnul Oștirilor M-a trimis la tine.  Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moștenire din ținutul sfânt, și va alege iarăși Ierusalimul!” (Zaharia 2:10-12, NTR)

Și iarăși în Zaharia 14:16, care sună astfel "Toți cei rămași, din toate neamurile care au venit împotriva Ierusalimului, se vor sui an de an să se închine Împăratului, Domnul Oștirilor, și să celebreze Sărbătoarea Corturilor." (NTR)                                                                             

Viziunea lui Zaharia, scrisă înainte de venirea lui Mesia la prima Sa vizită, a fost speranța finală a lui Ioan, care a scris despre aceeași adunare finală în cartea Apocalipsa 21:3-4: "Am auzit un glas puternic ieșind de la tron și zicând: „Iată Cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El Își va întinde Cortul în mijlocul lor, iar ei vor fi poporul Lui. Și Dumnezeu Însuși va fi cu ei și va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus.” (NTR)

În timpul acestui anotimp, în timp ce așteptăm cu nerăbdare eliberarea finală și adunarea finală, spunem împreună cu Ioan și cu toți sfinții: "Amin. Vino, Doamne Isuse!"

Fotografia de la începutul acestei postări este făcută de Zachi Evenor, preluată din wikimedia.org.

This article originally appeared on allisrael.com in English and is translated with permission.