FOTO: Site-ul lui Alonei Mamreh, Khirbet Ramat Khalil (Foto: Daniel Ventura, Wikipedia).
Alonei Mamre (Stejarii din Mamre), cunoscut și sub numele de Khirbet Ramat Khalil, este o minune arheologică situată la doi kilometri nord-vest de Hebron, în teritoriile controlate de palestinieni din regiunea Iudeea (Cisiordania).
Acest sit, identificat ca reședința biblică a lui Avraam, poartă o moștenire cufundată în istorie și semnificație religioasă. Se crede că pe terenurile sale a înflorit odată o livadă de stejari, situată pe moșia unui om pe nume Mamre, un aliat al patriarhului biblic Avraam în timpul războiului său legendar împotriva regilor de la răsărit.
Vedere aeriană a lui Khirbet Ramat Khalil - Stejarii antici din Mamre (Captură de ecran de pe canalul YouTube al lui Joel Kramer)
Cele două clădiri pătrate formează perioada epocii fierului la vechii Stejari din Mamre (Captură de ecran de pe canalul YouTube al lui Joel Kramer)
Dezgropate de un arheolog german la începutul secolului 20, straturile de clădiri ale lui Mamre acoperă diferite epoci, de la epoca bizantină la epoca romană târzie și timpurie, până la epoca fierului și chiar epoca bronzului, întărind semnificația sa pentru narațiunile biblice.
În timp ce unii cercetători, cum ar fi regretatul Prof. Benjamin Mazar, au pus la îndoială asocierea lui Ramat el-Khalil cu Alonei-Mamre, citând distanța relativă față de Hebron și lipsa percepută a descoperirilor majore pre-irodiene, alții au exprimat că rămășițele timpurii din epoca bronzului și fierului descoperite aici validează autenticitatea sa ca legendarii stejari din Mamre.
Astăzi, rămășițele lui Mamre oferă o privire asupra trecutului său ilustru. Săpăturile arheologice au scos la iveală o structură pătrată interpretată de unii, inclusiv de arheologul Joel Kramer, ca fiind o structură din epoca bronzului și fie altarul lui Avraam, fie o reconstrucție a acestuia.
În plus, două clădiri pătrate din epoca fierului situate la intrarea sitului, dar în afara unei incinte irodiene ulterioare, probabil parte a unei porți antice, dau un indiciu că situl a fost închis și considerat sacru în timpul regatelor lui Israel și Iuda.
Joel Kramer este un arheolog care trăiește în prezent în Iordania și este specializat în situri arheologice biblice. El conduce un canal YouTube de mare succes, unde transmite publicului larg conținut științific de înaltă calitate.
În cartea sa best-seller, "Where God Came Down: The Archaeological Evidence" (Unde a coborât Dumnezeu: dovezile arheologice), Kramer explorează alinierea dintre arheologie și scriptură, folosind Biblia ca ghid pentru a examina descoperirile din zece situri biblice. Această carte este ideală pentru creștinul erudit interesat să învețe despre acuratețea Bibliei dovedită de arheologie.
În timp ce opiniile și interpretările contradictorii au persistat până de curând cu privire la datarea celor mai vechi rămășițe ale lui Khirbet Ramat Khalil, majoritatea cercetătorilor datează acum un zid irodian din perioada romană în secolul 1 î.Hr. sau d.Hr.
Zidul domina peisajul și amintește de structuri similare construite în vremurile irodiene deasupra Peșterii Patriarhilor din Hebron și a Muntelui Templului din Ierusalim.
Descoperirile ulterioare indică un canal de apă din epoca romană în interiorul incintei și care duce la exterior, interpretat de Kramer ca parte a cultului păgân care înconjoară un târg comercial care a avut loc la fața locului. Rămășițele ulterioare, inclusiv cele ale unei biserici bizantine și ale unui bine numit "Be'er Abraham", vorbesc despre evoluția lui Mamre ca un important centru comercial, după cum reiese din numeroasele monede dezgropate în săpăturile anterioare. În ciuda faptului că situl este înconjurat de clădiri rezidențiale palestiniene din 2010, semnificația sa arheologică rămâne nediminuată.
În timpul perioadei romane târzii, Alonei Mamre a ocupat o poziție centrală la o răscruce semnificativă, găzduind unul dintre târgurile proeminente din Israelul antic. Târgul, cunoscut sub numele de "coborârea Botnah", a fost un loc de venerație, dar a fost, de asemenea, considerat un loc idolatru de către înțelepții evrei, ceea ce a dus la interzicerea comerțului. În ciuda acestor preocupări, târgul a persistat chiar și după distrugerea Templului în anul 70 d.Hr., dând mărturie despre răsturnări istorice, cum ar fi Revolta Bar Kokhba.
După ce structura irodiană a fost distrusă de armata lui Simon bar Kokhba, împăratul roman Hadrian a ordonat ca aceasta să fie reconstruită și a reînviat târgul, ceea ce a fost semnificativ datorită locației sale strategice și l-a transformat într-un nod de transport și comunicații pentru munții din sudul Iudeii.
Decretul împăratului Constantin din secolul al 4-lea a marcat un punct de cotitură, deoarece altarul idolatru roman din jurul stejarului a fost demolat, făcând loc unei biserici bizantine, care a căutat să înlocuiască târgul păgân cu un sanctuar creștin. Rămășițele bisericii pot fi încă văzute la fața locului, cu absida orientată spre est. Cu toate acestea, soarta bisericii a fost pecetluită în timpul perioadei musulmane, lăsând în urmă doar ecouri ale gloriei sale trecute.
Arheologul Joel Kramer stând în fața absidei bizantine la situl antic Stejarii lui Mamre (Captură de ecran de pe canalul YouTube al lui Joel Kramer)
Arheologul Joel Kramer stând deasupra unei locații anterioare venerate Stejarii lui Mamre (Captură de ecran de pe canalul YouTube al lui Joel Kramer)
Descrierile lui Alonei Mamre menționează adesea un copac terebinth maiestuos, imortalizat în scrierile lui Josephus Flavius și descris în Harta Madaba din secolul al 6-lea. Acest copac antic, venerat atât ca stejar, cât și ca terebinth, a stat ca o mărturie a sacralității sitului de-a lungul veacurilor, așa cum a fost cronicizat de Sozomen și Socrate în secolul al 5-lea d.Hr.
Două găuri mari în roca de bază pot fi încă văzute în mijlocul incintei, fiind ultimele rămășițe ale locațiilor anterioare ale uriașilor stejari venerați din Mamre, potrivit lui Kramer.
Kramer vede acest sit ca o dovadă vie a acurateței Bibliei și ca adevăratul loc al lui Mamre. El susține că există mărturia mai multor straturi istorice și arheologice de clădiri care nu pot lăsa nici o îndoială cu privire la această identificare – din epoca bronzului și din vremea lui Avraam până în perioada islamică – dovedind autenticitatea narațiunii biblice și localizarea sitului venerat menționat în Geneza.
În 1997, transferul Alonei Mamre către Autoritatea Palestiniană, ca parte a Acordului de la Hebron, a avut ca scop păstrarea moștenirii sale istorice. Cu toate acestea, promisiunea accesului liber al evreilor israelieni la sit nu s-a materializat, vizitele fiind rare în practică. Intrarea pe site este deschisă multor alte grupuri, în principal turiștilor obișnuiți din străinătate.
Săpăturile conduse de "Ecole Biblique et archaeologique de Jerusalem", o instituție catolică situată în Ierusalim, au fost întreprinse anul trecut (2023) la Ramat Al Khalil, arheologul francez Vincent Michel a rezumat rezultatele săpăturilor oferind date care confirmă din nou importanța semnificativă a sitului de-a lungul veacurilor:
"Misiunea și-a continuat apoi activitatea de excavare a unei zone libere de construcții moderne situată la est de incintă [...] Acest an a fost marcat de descoperiri semnificative pentru perioada bizantină (secolele 5-7): existența unei clădiri mari planificate central, cu patru exedre, care probabil servea o funcție baptismală.”
Geneza 13:18, care îl menționează pe Mamre și promisiunea sacră din Geneza 18, încă răsună în mintea pelerinilor atunci când vizitează astăzi locul sfânt Khirbet Ramat Khalil. Alonei Mamre continuă să captiveze credincioșii și oamenii de știință deopotrivă, subliniind relevanța sa durabilă ca loc de pelerinaj și semnificație spirituală.
Acest material a fost publicat inițial pe 4 mai 2024 în site-ul All Israel News (de unde a fost preluat). Tradus și folosit cu permisiunea în scris din partea allisrael.com.
