FOTO: Vedere a vechiului Gath (Tell Es-Safi) din Israel, cunoscut sub numele de orașul natal al lui Goliat, 21 februarie 2018. (Foto: Aaron Goel-Angot)

Descoperirile botanice recente luminează legăturile cu religia greacă

Cercetările arheologice recente și noile descoperiri din vechiul oraș filistean Gath au îmbunătățit foarte mult înțelegerea savanților despre religia, credințele și cultura filistenilor.

În timpul unei operațiuni recente de săpături în incinta templului din orașul inferior Gath, un grup de la Universitatea Bar-Ilan, sub îndrumarea profesorilor Aren Maeir (arheologie) și Ehud Weiss (expert în arheobotanică), a reușit să cerceteze și să restaureze flora asociată cu practicile ceremoniale filistene.

Ce știm despre filisteni prin arheologie și textul Bibliei?
În comparație cu alte culturi antice, cultura filistenă este relativ bine cunoscută cercetătorilor moderni. Astăzi, orașul israelian modern Ashdod găzduiește Muzeul Culturii Filistene, care se mândrește cu o colecție arheologică uimitoare strâns legată de narațiunea biblică.

Distingerea siturilor arheologice filistene de cele ale canaaniților și israeliților este relativ simplă. Oasele de porc sunt omniprezente, stilurile de olărit diferă distinct, iar numele înscrise în epigrafie sunt non-locale, în special în stadiile incipiente ale prezenței lor în Levant.

Mai mult, arheologii moderni pot distinge acum ADN-ul antic filistean de cel al altor popoare antice din regiune.

Într-adevăr, inscripțiile egiptene antice (peretele nordic al Medinet Habu, de exemplu) se referă la ei ca la "oamenii mării", în timp ce Biblia menționează originile lor din "Caphtor" (Deuteronomul 2:33, Ieremia 47:4 și Amos 9:7), interpretate astăzi ca Grecia, Cipru și Creta.

Apariția acestor noi oameni în timpul epocii fierului (1200-600 î.Hr.) în Orientul Mijlociu antic poate fi legată de prăbușirea bine-cunoscutelor civilizații din epoca bronzului, în special a celor care afectează cultura miceniană, ducând la migrații peste Marea Mediterană din Sardinia în Levant.

După cum este indicat în Cartea lui Iosua 13:3, cinci situri antice principale asociate cu vechii filisteni sunt, de asemenea, identificate astăzi în arheologia Țării Sfinte: Gaza, Ashkelon, Ashdod, Gath (Tell Es-Safi) și Ekron.

Acestea au fost probabil cele mai puternice orașe, înconjurate de orașe independente mai mici, cum ar fi Tell-Qasile lângă modernul Tel Aviv. În timp ce expansiunea lor a avut loc în primul rând de-a lungul țărmului mării Israelului modern, influența lor s-a extins mai departe, ajungând până la Valea Izreel și dincolo de ea.

Probabil că s-au amestecat cu populația locală canaanită la un moment dat după sosirea lor. Acest amestec cultural este evident în modelele de ceramică, care prezintă o influență canaanită clară în perioadele ulterioare după prezența inițială a filistenilor.

Unul dintre aceste orașe a avut o importanță deosebită: orașul antic Gath/Tell Es-Safi (sau "Gath-Pelishtim" în ebraică), care este faimos asociat cu uriașul Goliat (1 Samuel 17:4). Împăratul David a venit la Gath, cetatea împăratului Chiș, și s-a prefăcut că acolo este nebun (1 Samuel 21:10-15).

Obed Edom, care a venit și el din Gath, indică probabil că au existat filisteni care s-au alăturat regelui David la un moment dat (2 Samuel 6:10-11). Gath a fost un oraș puternic, cu o populație mare și agricultură.

Gath înseamnă "presă de vin" sau presă. Este posibil ca localnicii să fi cultivat multe podgorii sau măsline pentru ulei în această zonă. Săpăturile de mai mulți ani au dezvăluit Gath ca un important centru urban filistean în timpul epocii fierului.

Arheologii au descoperit anterior un șanț de asediu adânc care înconjoară orașul, datând din secolul al 9-lea î.Hr. Acest lucru corespunde probabil cuceririi orașului de către Hazael, regele Aram-Damascului, așa cum este menționat în 2 Împărați 12.17.

În mod remarcabil, acesta este singurul sistem de asediu aramean descoperit vreodată în arheologie. Gath a rămas un oraș semnificativ de la începutul perioadei filistene până la cucerirea și distrugerea sa de către aramei în secolul al 9-lea î.Hr.

Dr. Suembikya Frumin a fost profund implicată în cercetările actuale despre utilizarea plantelor și semințelor găsite în zona templului Gath în scopuri religioase, culturale și spirituale în cultura filisteană. În zona templului excavat din Gath, pe lângă rămășițele de plante și semințe, au fost descoperite ofrande precum ceramică și articole de moluscă marină.

Deși numeroase fațete ale culturii filistene sunt înregistrate temeinic, detaliile privind obiceiurile lor religioase și zeii au fost adesea obscure. Cercetarea lui Frumin et al., publicată în Scientific Reports, oferă perspective proaspete semnificative asupra activităților rituale filistene.

Studiul a arătat că religia filisteană era legată de tărâmul magic și de puterile naturii și era legată de zeitățile grecești antice. Prof. Ehud Weiss a declarat că, prin cercetarea actuală, echipa a reușit să înțeleagă legăturile puternice dintre cultura filistenilor și tradițiile religioase mediteraneene mai largi și paralele cu practicile ceremoniale din Marea Egee.

Plantele descoperite au fost 'piperul călăgărului' (Vitex agnus-castus), margareta coroanei (Glebionis coronaria) și scabia argintie (Lomelosia argentea), toate legate de simbolismul și utilizarea botanică religioasă greacă antică.

Greutățile războaielor de țesut găsite în temple oferă dovezi ale unei legături sau asemănări în cultul filistean cu închinarea zeiței antice miceniene-grecești Hera.

Pentru a rezuma: Toate aceste informații se aliniază perfect cu narațiunea biblică, indicând prezența filistenilor în regiunea antică Israel / Canaan și originea lor în zona Greciei antice ("Caphtor").

Cercetarea menționată mai sus aruncă lumină asupra aspectelor magice și păgâne din Marea Egee / greacă ale religiei filistene în timpul epocii fierului, care contrastează puternic cu credințele monoteiste ale israeliților și diferă semnificativ de închinarea păgână canaanită locală centrată în jurul altor zei și mitologiei Orientului Mijlociu.

Acest material a fost publicat pe 28 februarie 2024 în site-ul All Israel News (de unde a fost preluat). Tradus și folosit cu permisiunea allisrael.com.