FOTO: Ilustrație a orașului Gaza în secolul al 17-lea Yichus Ha'avot Scroll (Foto: Biblioteca Națională a Israelului)

Legătura istorică a Gazei cu poporul evreu este multifațetată și complexă, acoperind mai multe culturi și religii de-a lungul istoriei, din perioada biblică până în epoca modernă.

Gaza este unul dintre cele mai vechi orașe locuite continuu din lume, cu o istorie care datează de peste 3.000 de ani. Dovezile arheologice sugerează că orașul a fost înființat în jurul secolului al 15-lea î.Hr, fiind inițial un oraș canaanit, care, mai târziu, a intrat sub controlul filistean. Conform Bibliei ebraice, Gaza a fost unul dintre cele cinci orașe-stat filistene și a fost adesea în conflict cu vechii israeliți.

De-a lungul lungii sale istorii, Gaza a fost condusă de diferite imperii mari, inclusiv egipteni, romani, bizantini și otomani.

Una dintre cele mai faimoase povești biblice care implică Gaza este cea a lui Samson, un judecător al Israelului, care a făcut fapte de mare putere împotriva filistenilor din Gaza, inclusiv actul său final de a dărâma templul lui Dagon, un zeu filistean, asupra lui și a răpitorilor săi (Judecătorii 16:28-31).

În timpul perioadelor persană și elenistică, de la aproximativ 550 la 330 î.e.n., Gaza a prosperat ca un centru comercial datorită poziției sale strategice pe drumul de coastă dintre teritoriul Israelului și Egipt.

Mai târziu în istorie, când Gaza a fost sub dominație romană și bizantină, a fost stabilită ca un oraș prosper și un centru pentru Creștinismul timpuriu. În ciuda acestui fapt, a rămas o prezență evreiască în oraș.

După epoca cruciată, mamelucii au revitalizat Gaza, transformându-l din nou într-un oraș comercial plin de viață. Între Evul Mediu și secolele 16 și 17, textele și ilustrațiile care înfățișau locurile sfinte evreiești au fost distribuite în Israel și între comunitățile evreiești din străinătate. Exemple ale acestor pergamente ilustrate sunt acum disponibile la recent deschisa Bibliotecă Națională a Israelului (NLI) din Ierusalim.

Documentele sunt reproduceri ale sulului Yichus Ha'Avot, referința scurtă pentru titlul complet: “Descendența strămoșilor, profeților, drepților, Tana'aaim și Amora'im, fie ca ei să se odihnească în pace, în țara lui Israel și dincolo de ea, fie ca Dumnezeu să stabilească meritul lor pentru noi, amin”.

Fiecare sul servește ca o înregistrare a descendenței sfinte și a figurilor venerate din istoria evreiască, atât în interiorul, cât și în afara Israelului, concentrându-se în primul rând pe locurile de înmormântare ale evreilor antici. Acestea includ cele îngropate în Peștera Patriarhilor (Me'arat HaMachpela) și mormintele amoriților, care sunt situate în întreaga regiune și chiar dincolo de ea, cum ar fi mormintele lui Mardoheu și Estera din povestea Purim și mormântul eroului biblic Daniel.

Într-o copie particulară a sulului originar din nordul Italiei în 1598, apare următoarea inscripție ebraică: “Kfar Gaza, orașul lui Samson, o țară frumoasă”. Ilustrația însoțitoare arată un oraș cu ziduri, cu numeroase turnuri acoperite cu cupole, unele sugerând moschei, iar altele amintind de biserici. Întregul oraș este înconjurat de un zid, cu o poartă proeminentă cu cupolă, fără uși, ca intrare simbolică în oraș.

Într-o altă versiune a pergamentului Yichus Ha'Avot datat în secolul al 17-lea, de asemenea parte a colecției NLI, Gaza a fost imaginată ca un fel de oază - luxuriantă cu verdeață vibrantă și peisaje viu colorate, moschei înalte și maiestuoase, și o poartă impresionantă a orașului fără uși.

Nu este surprinzător că înregistrările scrise, dovezile arheologice și diverse jurnale istorice de călătorie din Gaza sugerează o realitate diferită. Artiștii vremii își foloseau frecvent imaginația pentru a produce interpretarea inspirată a geografiei, condusă mai mult de emoție și simbolism decât de acuratețe. Această abordare artistică a permis spectatorilor să se simtă ca și cum ar fi mers pe urmele strămoșilor lor și conectați la “descendența părinților”.

Includerea Gazei ca loc sfânt – o “țară frumoasă” și “orașul lui Samson” – este deosebit de interesantă, deoarece nu a apărut în versiunile timpurii ale pergamentelor. Gaza nu a fost considerată unul dintre cele patru orașe sfinte evreiești tradiționale din Israel și diferite texte legale evreiești (halahice) chiar au ridicat întrebarea dacă Gaza ar trebui considerată parte a “Țării lui Israel”. Dacă nu ar fi, atunci poruncile și obligațiile religioase evreiești nu s-ar aplica celor care trăiesc în Gaza.

În ciuda faptului că Gaza nu a fost considerată unul dintre cele patru orașe sfinte evreiești, a devenit un loc popular de odihnă pentru pelerinii care călătoresc în Țara Sfântă. Creatorii pergamentelor Yichus Ha'Avot au înțeles probabil că acești călători, inclusiv imigranții în Egipt din Italia, vor trece prin Gaza și vor fi atrași să viziteze locații legate de figuri religioase și eroi drepți.

Prin urmare, eroul biblic Samson – cunoscut pentru puterea sa extraordinară și soarta tragică în oraș – a devenit o modalitate de a evidenția Gaza ca un loc bogat în istorie eroică evreiască – oferind o legătură semnificativă între poporul evreu și Gaza, în ciuda lipsei oricăror morminte notabile.

Unii sugerează că motivul pentru care artiștii au descris Gaza ca un oraș cu ziduri, cu porțile larg deschise, este pentru a simboliza distrugerea porților orașului de către Samson.

Ilustratorii pergamentelor nu ilustrau Gaza, prosperul oraș comercial fără zid, ci mai degrabă un oraș ale cărui uși Samson le dezrădăcinase, lăsând-o cu porțile larg deschise. Acesta este și motivul pentru care îl numesc “Țara lui Samson”, potrivit NLI. Cunoscut pentru conflictele sale legendare cu filistenii, Samson este adânc înrădăcinat în istoria scripturală și culturală evreiască.

Mai târziu, după cucerirea islamică din secolul al 7-lea, Gaza a devenit o parte a Imperiului Islamic. De-a lungul perioadei medievale, inclusiv în timpul cruciadelor, statutul economic al Gazei a fluctuat dramatic între sărăcie și prosperitate din cauza conflictelor, schimbări în controlul politic și blocade economice. De exemplu, când cruciații au cucerit Țara Sfântă, relațiile comerciale dintre Regatul Ierusalimului și Egiptul musulman s-au oprit, lăsând Gaza în ruine și în mare parte abandonată. Cu toate acestea, după cucerirea mamelucilor, Gaza a fost întinerită într-un important oraș comercial de pe marginea drumului.

Un bancher evreu din Italia, rabinul Meshullam din Volterra, a vizitat Gaza în 1481 și l-a descris ca fiind un “pământ bun și gras”, cu o comunitate evreiască înfloritoare, deși mică, care producea vin.

El a mai scris: “Aza este numită Gaza de către ismaeliți și este un pământ bun și gras, iar fructele sale sunt foarte fine. Și există pâine și vin bun, deși vinurile sunt făcute numai de evrei. Perimetrul său este lung de 4 mile și nu are pereți ... Este înconjurat de albastru pe malul mării. Și are aproximativ 60 de proprietari evrei ...”

Aproximativ 30 de ani mai târziu, în 1517, otomanii au ieșit victorioși în conflictul lor cu mamelucii.

Sultanul otoman Selim I a capturat întreaga regiune, inclusiv teritoriul Israelului, țărmurile Mării Roșii, Mecca, Medina și Egipt. Această victorie a sporit importanța strategică a Gazei, transformând-o dintr-un oraș marginal de frontieră într-un oraș situat central într-un vast imperiu bogat.

Victoria otomană a dus la înființarea Imperiului Otoman și, la scurt timp după aceea, toate locurile sfinte majore ale Islamului și Iudaismului, și cele mai multe locuri sfinte creștine au fost sub controlul unui singur regim. Acest lucru a dus, în cele din urmă, la asigurarea rutelor de călătorie pentru pelerinii principalelor religii și la o creștere semnificativă a economiei din Gaza.

De la începutul secolului al 16-lea până la sfârșitul Primului Război Mondial, Imperiul Otoman a continuat să guverneze Gaza, încorporând-o în administrația Damascului, acum parte a Siriei. În această perioadă, Gaza a continuat să servească drept centru comercial și agricol. Deși populația evreiască era mică, zona a fost considerată parte a țării mai largi a Israelului de către diferite comunități evreiești.

După Primul Război Mondial, Gaza a căzut sub controlul mandatului britanic, o perioadă care a durat din 1917 până în 1948. În acest timp, Gaza a fost administrată de armata britanică împreună cu restul regiunii. Regiunea nu a cunoscut o dezvoltare semnificativă sau imigrație în această perioadă, rămânând în mare parte agrară.

Cu toate acestea, după Războiul de Independență al Israelului din 1948, situația s-a schimbat dramatic. Gaza a intrat sub control egiptean și nu a fost inclusă în nou înființatul stat Israel. Această perioadă a văzut un val de refugiați palestinieni care fie au fugit, fie au fost expulzați din casele lor în ceea ce a devenit Israel, modificând semnificativ peisajul demografic și economic din Gaza.

În 1967, Israelul a capturat Gaza de la Egipt în timpul Războiului de Șase Zile și, ulterior, a devenit un punct focal al tensiunilor israelo-palestiniene. În următoarele decenii, Israelul a stabilit mai multe așezări în Fâșia Gaza. Zona a rămas un focar de conflict, iar peisajul politic a evoluat odată cu ascensiunea mișcării naționaliste palestiniene, inclusiv formarea Hamas în 1987.

Acordurile de la Oslo din anii 1990 au adus unele schimbări administrative, dar conflictele semnificative au continuat.

În 2005, sub prim-ministrul Ariel Sharon, Israelul s-a dezangajat unilateral din Gaza, retrăgând toate trupele israeliene și dezmembrând toate așezările israeliene din regiune într-un efort de a reduce tensiunile și de a îmbunătăți securitatea. În special, Benjamin Netanyahu era atunci ministru de finanțe al Israelului și a fost un critic vocal al planului de dezangajare din Gaza. El a susținut că ar compromite securitatea Israelului și ar oferi o bază pentru atacurile palestiniene împotriva Israelului. Opoziția sa puternică l-a determinat să demisioneze în august 2005, chiar înainte ca retragerea să fie pusă în aplicare.

Acum, aproape 25 de ani mai târziu, cu premierul Netanyahu la conducere, Fâșia Gaza rămâne un câmp de luptă continuu pentru Israel, care încearcă să învingă regimul Hamas, o organizație teroristă desemnată, care a controlat două milioane de palestinieni în enclava de coastă timp de aproape două decenii, un regim care pledează pentru eliminarea statului Israel și respinge orice soluție pașnică la conflictul israeliano-palestinian, un regim care a planificat și executat o invazie terifiantă și un atac terorist oribil împotriva a mii de israelieni, care trăiesc în comunitățile israeliene din sudul țării, lângă granița cu Gaza.

Nu se poate nega faptul că orașul Gaza a jucat un rol semnificativ în istoria evreiască, impactul său variind de la bine la rău, în funcție de puterile conducătoare.

Portretizarea sa ca un loc de frumusețe și eroism biblic, în ciuda absenței unor monumente evreiești religioase semnificative, subliniază locul său unic în moștenirea evreiască și este puternic contrastată cu contextul său geopolitic de astăzi.

În acest context complex, statul Israel, Statele Unite, statele arabe moderate și restul comunității internaționale ridică acum întrebarea: Cine va conduce Fâșia Gaza atunci când Hamas va fi învinsă și ce rol va juca Israelul “a doua zi” după încheierea războiului?

Acest material a fost inițial publicat pe 25 mai 2024 în site-ul All Israel News (de unde a fost preluat și adaptat). Tradus și folosit cu permisiunea în scris din partea allisrael.com.