Foto: O gazelă Neghev văzută în deșertul Neghev, sudul Israelului, pe 14 iulie 2017. (Foto: Haim Shohat/Flash90)

Știați că gazela de munte, prin agilitatea sa, poate înainta cu viteze de până la 80 km/h (50 mph)? Haideți să contemplăm această creatură grațioasă în timp ce ne cufundăm în această frumoasă declarație:

„Priviți! Ascultați! Iată-l pe iubitul meu! Îl vedeți venind? Săltând munții, sărind dealurile. Iubitul meu e ca o gazelă, grațios; ca un cerb tânăr, viril. Priviți-l acolo, în vârful picioarelor la poartă, numai urechi, numai ochi - gata! Iubitul meu a sosit și îmi vorbește! Ridică-te, dragul meu prieten, iubitul meu frumos și frumos - vino la mine!” (Cântarea Cântărilor 2:8-15).

În versurile lirice din Cântarea Cântărilor (2:17; 8:14), iubitul este asemănat cu o gazelă, în timp ce atributele iubitei sunt comparate cu tandrețe cu eleganța blândă a acestei creaturi remarcabile (Cântarea Cântărilor 4:5; 7:3).

Aceste imagini recurente subliniază semnificația grațioasei gazele în întreaga Biblie, iar din punct de vedere simbolic, gazelele întruchipează rapiditatea, așa cum este descrisă în diferite pasaje (1 Cronici 12:8; Proverbe 6:5).

Mai mult, în Cartea lui Daniel 8:9, Israel este descris ca fiind „țara gazelei” (ארץ-הצבי, eretz hatzvi), folosind cuvântul ebraic צבי (tzvi), care are conotații de „glorie”, zugrăvind națiunea cu un sens radiant de splendoare (Daniel 11:16, 41, 45).

De-a lungul Scripturii, gazelele apar în diverse contexte, inclusiv în listele de alimente permise în Deuteronom (12:22; 14:5; 15:22) și printre proviziile pentru gospodăria regelui Solomon (1 Regi 4:23).

În viziunea profetică a lui Isaia, imaginile cu gazelele capătă un ton emoționant. În Isaia 13, în mijlocul prezicerii Zilei Domnului și a terorii sale, răspunsul omenirii este descris ca fiind fuga ca niște gazele vânate, subliniind reacția instinctivă la pericolul iminent (Isaia 13:14).

Să facem cunoștință cu gazela
Israelul găzduiește trei specii diferite de gazele: gazela de munte, care poate fi găsită în nordul și centrul țării; gazela Dorcas, originară din deșertul Neghev; și gazela de salcâm, pe cale de dispariție critică, care poate fi găsită în număr din ce în ce mai mic în Valea Arava. Acestea sunt, în principal, descendenți ai unei migrații din Africa de Nord, care a strămutat treptat specia comună din anumite regiuni din Neghev și Sinai cu mii de ani în urmă.

Gazela locuiește de obicei pe culmile și crestele plate ale munților, pe dealuri și văi. Gazelele de munte sunt cunoscute ca fiind crepusculare, ceea ce înseamnă că sunt mai active în primele ore ale dimineții și seara târziu, în timp ce se odihnesc în timpul zilei și al nopții. Ele manifestă un comportament teritorial puternic în cadrul turmelor lor și tind să rămână împreună în grupuri formate din trei până la opt indivizi.

Specia gazelă a evoluat pentru a prospera în medii uscate și aride. În timpul lunilor de vară, gazelele se refugiază de căldura toridă la umbra salcâmilor, unde se hrănesc în principal cu frunze și fructe. Interesant este că această alegere alimentară nu numai că le susține, dar le satisface și nevoile de apă.

Ambele sexe ale gazelei au coarne, care devin esențiale în timpul conflictelor între masculi și servesc drept factor de descurajare împotriva prădătorilor mai mici. Deși simțul său acut al auzului și al vederii îi permite să perceapă amenințările și pericolele potențiale de la distanță, ajutând-o în sarcini precum căutarea de hrană și marcarea teritoriilor, gazela păstrează totuși o vulnerabilitate.

Vânătoarea de gazele de munte a fost interzisă în Israel încă din 1955, cu toate acestea, populația din regiunea Neghev a cunoscut un declin periculos în anii 1960 și 1970, în mare parte din cauza vânătorii pe scară largă.

În 1985, o epidemie de febră aftoasă a devastat aproximativ 1.500 de gazele. După punerea în aplicare a „Legii de protecție a faunei sălbatice”, incidența a scăzut și s-a observat o revenire notabilă a numărului populației.

Fiind un habitat pentru o turmă de gazele sălbatice, o vale din zona Ierusalimului a suferit o schimbare semnificativă în 1993, când trecerea lor spre munți a fost blocată de o nouă autostradă, ceea ce a izolat gazelele.

Timp de mai bine de 12 ani, locuitorii străzilor învecinate s-au luptat pentru a păstra valea până la înființarea cu succes a Gazelle Valley în 2015.

Această realizare a fost lăudată de Societatea pentru Protecția Naturii din Israel drept „Cel mai mare sit natural urban din Israel. Este cel mai bun loc pentru a observa speciile de gazele de munte în habitatul lor natural. Aproximativ 65 de membri ai acestei specii pe cale de dispariție trăiesc în parc, ducând un stil de viață în mare parte natural. La fel ca în sălbăticie, gazelele își găsesc singure hrana, se înmulțesc, își cresc puii și se luptă pentru teritoriu. Alături de gazele, parcul Gazelle Valley din Ierusalim găzduiește zeci de specii de păsări, reptile, insecte și plante, creând un ecosistem urban funcțional.”

Deși gazele de munte sunt în prezent clasificate ca specie pe cale de dispariție, începând cu 2020, Autoritatea pentru Natură și Parcuri din Israel a documentat aproximativ 5.000 de gazele dispersate în întreaga țară.

Într-o descoperire rară, în aprilie 2024, o gazelă cu șase picioare și cu un defect genetic neobișnuit a fost observată de un rezervist al IDF care traversa regiunea Neghev de Vest.

În toate narațiunile, cu caracteristicile lor variate, punctele forte și vulnerabilitățile lor, gazelele servesc drept figuri emblematice ale Israelului, întruchipând splendoarea grațioasă care îmbogățește terenul israelian.

Acest material a fost publicat inițial pe 2 iunie 2024 în site-ul All Israel News (de unde a fost preluat și adaptat). Tradus și folosit cu permisiunea în scris din partea allisrael.com.