Așa-numitul Turn al lui David, care este de fapt vechea cetate a orașului, este una dintre cele mai ușor de recunoscut atracții turistice din Ierusalim și astăzi înglobează o mare parte din istoria Orașului Sfânt în muzeul său remarcabil.

Și totuși, numele este înșelător. Structura este o fortăreață care include mai mult de un turn, porțiunea la care majoritatea oamenilor se gândesc ca fiind turnul eponim este de fapt o parte a unei moschei, iar legătura turnului cu regele biblic David este o greșeală istorică.

Locul a fost identificat pentru prima dată de creștini în perioada bizantină, care au crezut că este locul unde se afla palatul regelui David.

Ei l-au numit "Turnul" lui David, ca o referire la un verset din Cântarea Cântărilor 4:4: "Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit în straturi! O mie de scuturi atârnă pe el, toate scuturi de viteji" (citat din versiunea NTR).

Cu toate acestea, cetatea a fost construită pentru prima dată mult mai târziu decât regele David, de către o altă figură biblică celebră, regele Irod. Irod a fost cel care a fost primul care a fortificat dealul vestic al orașului cu trei turnuri masive pentru a păzi un punct vulnerabil în apărarea orașului, precum și palatul său din apropiere.

Cetatea a devenit mai târziu sediul procuratorului roman, ceea ce face probabil ca acesta să fi fost locul în care Isus a fost judecat de Pontius Pilat înainte de a fi crucificat.

După ce Ierusalimul a fost cucerit și cel de-al doilea Templu a fost distrus de romani în anul 70 d.Hr., acest loc a devenit cazarma garnizoanei romane.

Pe măsură ce Imperiul Roman a devenit creștin, un grup de călugări au făcut din cetate casa lor. În această perioadă, localnicii au identificat în mod eronat dealul vestic pe care se afla cetatea ca fiind Muntele Sion și, prin urmare, au crezut că este locul unde se afla palatul regelui David, ale cărui rămășițe pot fi văzute astăzi în Orașul lui David).

După ce Țara Sfântă a fost cucerită de musulmani, noii conducători au transformat din nou cetatea într-o fortăreață. În această perioadă, localnicii au continuat să facă legătura între acest loc și David, iar acesta a devenit cunoscut în limba arabă sub numele de mihrab Dawud, ceea ce înseamnă "locul de rugăciune al lui David".

Cetatea a continuat să fie folosită ca fortăreață pe tot parcursul Evului Mediu. În secolul al 14-lea, a fost renovată și a primit în mare parte aspectul pe care îl are astăzi.

După ce otomanii turci au cucerit zona în secolul al 16-lea, au folosit cetatea ca garnizoană și închisoare, care face parte din muzeul de astăzi.

Sfârșitul controlului otoman asupra Ierusalimului este, de asemenea, legat de cetate. Când armata britanică, sub comanda generalului Edmund Allenby, a intrat în Orașul Sfânt, generalul a proclamat victoria britanică stând pe o platformă la poarta exterioară de est a cetății.

Sub conducerea britanică, cetatea a încetat să mai fie folosită de armată și a devenit un loc de desfășurare a concertelor, evenimentelor și expozițiilor de artiști.

Comunitatea evreiască în devenire și artiștii au transformat în cele din urmă cetatea într-unul dintre cele mai faimoase situri ale orașului în anii 20 și 30, aceasta fiind reprezentată pe cărți poștale și alte lucrări de artă ale mișcării sioniste din întreaga lume. Unele dintre aceste opere de artă sunt, de asemenea, expuse în muzeul de astăzi.

Sub control iordanian, cetatea a revenit în scurt timp la uz militar pentru ultima dată și a redevenit un post militar, datorită poziției sale strategice la graniță.

De la cucerirea sa de către IDF în Războiul de Șase Zile din 1967, principala utilizare a cetății a rămas cea culturală. În 1989, Muzeul de Istorie a Ierusalimului și-a deschis porțile, prezentând istoria plină de evenimente a orașului într-una dintre cele mai istorice clădiri ale sale.

Noua intrare se află în afara zidurilor Orașului Vechi, ceea ce face din muzeu o poartă de acces pentru vizitatori, care pot intra în Ierusalim în timp ce învață despre istoria, cultura și semnificația sa pentru toate cele trei religii avraamice.

Printre noile exponate se numără o minunată prezentare de teatru animat care îi poartă pe oaspeți prin ciclul anual de sărbători al religiilor printr-o proiecție pe tavanul moscheii, precum și o machetă uriașă, dar complexă, realizată manual, care prezintă orașul așa cum arăta în secolul al 19-lea.