FOTO: Un material textil roșu, vechi de 3.800 de ani, vopsit cu stacojiu biblic, descoperit în peșterile deșertului din Iudeea și publicat de Autoritatea Israeliană pentru Antichități în 2024 (Foto: Dafna Gazit, Autoritatea pentru Antichități din Israel).

Cele mai timpurii dovezi arheologice ale țesăturilor vopsite în roșu folosind insecte gen solzi au fost descoperite în peșterile deșertului Iudeei, potrivit unui nou studiu comun al Autorității pentru Antichități din Israel (IAA), Universitatea Bar-Ilan și Universitatea Ebraică din Ierusalim.

Cercetătorii au identificat culoarea rară a materialului veche de 3.800 de ani ca fiind derivată din insectele afide de stejar, cunoscute în Biblie ca „Tola‛at Hashani” (literal „vierme stacojiu”).

În 2016, materialul textil rar, cu dimensiuni mai mici de 2 cm, a fost descoperit în „Peștera Craniilor” în timpul săpăturilor conduse de dr. Eitan Klein, dr. Uri Davidovich, Roi Porat și Amir Ganor de la IAA și Universitatea Ebraică. Săpătura a avut ca scop protejarea artefactelor de patrimoniu din peșterile deșertului Iudeei de jafurile de antichități.

Bucata de material roșie minusculă, împreună cu alte zeci de altele, a fost trimisă prompt pentru mai multe analize. Folosind datarea cu carbon-14, s-a stabilit că materialul textil este din epoca mijlocie a bronzului (1767-1954 î.Hr.).

Piesa de material textil cu o nuanță de roșu strălucitor a contribuit în mare măsură la un proiect cuprinzător de cercetare de identificare a coloranților din textilele arheologice, condus de Dr. Naama Sukenik de la Autoritatea pentru Antichități din Israel, Prof. Zohar Amar și Prof. David Iluz de la Universitatea Bar-Ilan, publicat în „Journal of Archaeological Science”.

Nuanța roșie provine dintr-un colorant numit „kermes”, care este produs de un gen de insecte în formă de solzi din ordinul Hemiptera. Acestea se hrănesc cu seva de stejari, iar femelele produc colorantul roșu cunoscut sub numele de kermes.

Potrivit cercetătorilor, materialul textil roșu din „Peștera Craniilor” este considerat unic, deoarece reprezintă cel mai vechi exemplu cunoscut de pânză de lână vopsită cu kermes. În ciuda înregistrărilor istorice extinse, care detaliază utilizarea pe scară largă a coloranților pentru insecte de sol în lumea antică, au fost găsite foarte puține țesături vopsite cu kermes dinainte de perioada romană. Acest lucru face ca materialul textil să fie o descoperire semnificativă și rară.

Davidovich a subliniat importanța descoperirii, spunând că aceasta leagă înregistrările istorice cu dovezile arheologice și demonstrează modul în care oamenii antici aveau experiența de a vopsi fibrele de lână în roșu folosind insecte tip solzi încă din epoca mijlocie a bronzului.

Sukenik a adăugat faptul că textilele rare indică rețele comerciale internaționale extinse și implică existența unei societăți de elită în acea perioadă timpurie.

În Biblie, culoarea stacojiu este menționată de 25 de ori, frecvent împreună cu violet (Argaman) și albastru (Tekhelet), care erau considerate cele mai valoroase și prestigioase culori din lumea antică. Apare în referiri la îmbrăcăminte de lux, textile pentru hainele preoților, pentru Tabernacol și templu și diverse utilizări ceremoniale.

„În vremuri străvechi, colorantul roșu provenea din insecta femelă care locuia pe stejarul kermes (Quercus coccifera)”, a explicat Sukenik, care este și curatorul responsabil pentru Colecția de Materiale Organice la IAA.

Insectele au fost recoltate pe parcursul unei singure luni, vara, când concentrația de colorant era la apogeu. Provocarea de a localiza micile insecte camuflate, fereastra scurtă de recoltare și randamentul limitat de colorant au făcut nuanța stacojie extrem de scumpă și rezervată oamenilor bogați.

Prof. Amar a subliniat că în Biblie, vopseaua extrasă din insectele de tip solzi de stejar este denumită „vierme stacojiu”. Din punct de vedere istoric, termenul „vierme” a cuprins diferite insecte și stadiile lor de dezvoltare.

Legătura biblică a acestei culori cu un organism viu demonstrează o perspectivă zoologică remarcabilă, mai ales dacă ținem cont de faptul că insectele femele de tip solz sunt lipsite de picioare și de aripi, ceea ce îi face pe unii naturaliști greco-romani din antichitate să le confunde cu materie vegetală.

Referințe la colorantul roșu derivat din kermes pot fi găsite și în documentele comerciale antice, cum ar fi unele tăblițe cuneiforme din Mesopotamia datând din 1425 î.Hr.

De-a lungul istoriei, diferite specii de insecte de acest tip au fost folosite pentru a produce colorant roșu. Până astăzi, în America de Sud, o altă specie de insectă cocenială, care trăiește pe anumite plante, este folosită pentru vopsirea textilelor.

O tehnică analitică sofisticată a determinat originea colorantului până la specia specifică de insectă solitară. Dr. Sukenik a explicat că colorantul din țesătura antică a fost identificat prin cromatografie lichidă de înaltă performanță (HPLC), un instrument folosit frecvent în laboratoarele biologice și chimice pentru a separa și analiza substanțele în cantități mici. În consecință, este foarte probabil ca materialul textil să fi fost colorat folosind o specie de Kermes vermilio, care produce acid kermesic, dând țesăturii nuanța roșie caracteristică.

Profesorul Iluz, care conduce Departamentul de Științe de Mediu și Agricultură de la Colegiul Beit Berl, a subliniat că specia identificată în acest caz este Kermes vermilio, care trăiește pe o specie de stejar care se găsește în regiunile mediteraneene centrale și de est, inclusiv Spania, Franța și alte zone - dar nu și în Israel.

În timp ce Israelul are o specie nativă de insecte pe stejarul palestinian (Quercus calliprinos) capabilă să producă o nuanță roșu-portocalie, rezultatele analitice confirmă că vopseaua în acest caz provine din vermilio Kermes non-nativ, demonstrând că comerțul internațional mediteranean a fost deja bine stabilit în acea perioadă.

Alte metode de vopsire, inclusiv cele care foloseau melci de mare, erau, de asemenea, costisitoare. Purpura tiriană, sau purpura regală, de exemplu, a fost un colorant renumit în antichitate. Încă din secolul al 15-lea î.Hr., locuitorii din Sidon și Tir, două orașe de coastă din Fenicia antică, extrageau deja vopsea violetă din colorantul spinos-murex, un tip de melc de mare.

Acesta a fost folosit și industrializat, de exemplu, de israeliți la Tel Shikmona, lângă Haifa modernă, dar fenicienii aveau un monopol destul de mare asupra acestei industrii.

Material publicat inițial în site-ul All Israel News (de unde a fost preluat și adaptat) în 24 iulie 2024. Tradus și folosit cu permisiunea în scris din partea allisrael.com.