Obiective Israel : Muntele Templului

Descoperă cele mai importante obiective de vizitat din cadrul Țării Sfinte

Muntele Templului

Muntele Templului (cunoscut în ebraică și în iudaism) ca Har haBáit (ebraică:הַר הַבַּיִת‎, în traducere arabă جبل الهيكل Djebel Al-Heikal) iar în arabă și în islam ca Haram Ash-Sharif (arabă: الحرم القدسي الشريف‎, Al-Haram al-Qudsī ash-Sharīf, Sanctuarul Nobil), este unul dintre cele mai importante locuri religioase din Vechiul Oraș al Ierusalimului. Muntele Templului a servit drept loc de cult celor trei religii monoteiste - Iudaismul, Creștinismul și Islamul dar, în cursul istoriei a cunoscut și momente politeiste, în vremea ievusiților, cea a conviețuirii temporare dintre Iudaism și politeismul canaanit-israelit, și în vremea ocupanților seleucizi și romani. Numele său mai vechi din Biblia ebraică era Moria. Muntele Templului se află în partea de est a Orașului vechi al Ierusalimului și are o altitudine de 743 metri deasupra suprafeței mării. Pe culmea lui se întinde o esplanadă având suprafață de 14 hectare, care a fost zidită în secolul I î.e.n. în timpul domniei regelui Iudeei, Irod 

0 shares
Share 0
Tweet 0
Share 0

cel Mare. În acest loc s-a înălțat Cel de-al Doilea Templu al Ierusalimului, iar înaintea acestuia, Primul Templu. În vremurile noastre pe esplanada Muntelui Templului se înalță sanctuarul musulman Cupola Stâncii, Moscheea Al-Aqsa și o serie de clădiri anexe. Platforma Muntelui Templului este înconjurată de ziduri de susținere, dintre care cel mai vestit este Zidul de apus sau Zidul Plângerii.

Muntele Templului cunoscut și sub numele de al-Haram al-Sharif (în arabă: lit. "Nobilul Sanctuar"), complexul Moscheii al-Aqsa sau pur și simplu Moscheea al-Aqsa și uneori ca esplanada sacră (sau sfântă) a Ierusalimului, este un deal din Orașul Vechi al Ierusalimului care a fost venerat ca loc sfânt în Iudaism, Creștinism și Islam de mii de ani.

Locul actual este o piață plată înconjurată de ziduri de sprijin (inclusiv Zidul de Vest – Zidul Plângerii), care au fost construite inițial de regele Irod în secolul 1 î.Hr. pentru o extindere a celui de-al doilea Templu evreiesc. Piața este dominată de două structuri monumentale construite inițial în timpul califatului Rashidun și al califatului Umayyad timpuriu, după capturarea orașului în 661 d.Hr.: sala principală de rugăciune a Moscheii al-Aqsa și Domul Stâncii, în apropierea centrului dealului, care a fost finalizat în 692 d.Hr., ceea ce îl face una dintre cele mai vechi structuri islamice existente din lume. Ea se află pe locul unde se crede în mod obișnuit că au existat templele evreiești din trecut. Zidurile și porțile herodiene, cu adăugiri din perioadele bizantină târzie, musulmană timpurie, mamelucă și otomană, flanchează situl, la care se poate ajunge prin unsprezece porți, zece rezervate musulmanilor și una nemusulmanilor, cu posturi de pază ale poliției israeliene în apropierea fiecăreia. Curtea este înconjurată la nord și la vest de două portice din epoca mamelucă și de patru minarete.

Muntele Templului este cel mai sfânt loc în Iudaism. Conform tradiției și scripturilor evreiești, Primul Templu a fost construit de regele Solomon, fiul regelui David, în anul 957 î.Hr. și a fost distrus de Imperiul neo-babilonian, împreună cu Ierusalimul, în anul 587 î.Hr. Deoarece nu s-au efectuat niciodată săpături științifice pe acest sit, nu s-au găsit dovezi arheologice care să verifice acest lucru. Al Doilea Templu a fost construit sub auspiciile lui Zorobabel în 516 î.Hr., a fost renovat de regele Irod și a fost distrus de Imperiul Roman în anul 70 d.Hr. Tradiția evreiască ortodoxă susține că aici va fi construit cel de-al treilea și ultimul Templu, atunci când va veni Mesia. Muntele Templului este locul spre care evreii se întorc în timpul rugăciunii. Atitudinea evreilor față de intrarea în acest loc variază. Din cauza sfințeniei sale extreme, mulți evrei nu vor merge pe Muntele în sine, pentru a evita să intre neintenționat în zona în care se afla Sfânta Sfintelor, deoarece, conform legii rabinice, există încă un anumit aspect al prezenței divine în acest loc.


Cetatea împăratului misterios
Ierusalimul este menționat pentru prima oară în Geneza 14:18. Acolo Avraam s-a întâlnit cu Melhisedec, împăratul Salemului (în urmă cu aproximativ 4000 de ani). În acea vreme, Salemul făcea parte din teritoriul Canaanului, care era la rândul lui o provincie a imperiului faraonilor din Egipt.

Cetatea împăratului David
Până în vremea lui David (în urmă cu aproximativ 3000 de ani), cetatea Ierusalim nu a fost cucerită de israeliți, ci s-a aflat sub conducerea iebusiților, David a cucerit-o însă și i-a acordat o mai mare importanță, [vezi: 1 Cronici 11:4-7.9; 2 Samuel 5:6-10]. Deoarece ea nu făcea parte din teritoriul nici unei seminții a poporului Israel, cetatea a fost ideală pentru a fi numită capitală, pentru a conferi întregului popor o nouă identitate. Ulterior David a adus la Ierusalim chivotul legământului, cu capacul ispășirii [vezi: 2 Samuel 6; 1 Cronici 13-15].

Cetatea Dumnezeului celui viu
În anul 967 î.Cr., împăratul Solomon a construit Templul din Ierusalim că loc al întâlnirii omului cu Dumnezeul cel viu. La dedicarea festivă a Templului citim că Dumnezeu Însuși S-a legat într-un mod unic de cetate: «Ierusalimul l-am ales, pentru că în el să locuiască Numele Meu și pe David I-am ales să domnească peste poporul Meu Israel» [2 Cronici 6:6, citiți și 2 Cronici 5:11-14; 6,5; 7,11.12.15]. Prezența lui Dumnezeu a umplut Templul. Iată ce face Ierusalimul atât de special și de ce este el deosebit de toate celelalte orașe din lume.

Cetatea centrului evreiesc
Perioada de prosperitate a Ierusalimului a atins apogeul în timpul lui David și Solomon, în urmă cu aproximativ 3000 de ani. De atunci Ierusalimul este nucleul culturii, tradiției și religiei evreiești. Cu toate că cetatea a fost distrusă de 17 ori, ea a rămas permanent în amintirea poporului evreu, oriunde s-ar fi aflat acesta. Și în perioada post-biblică, Ierusalimul a reprezentat o țintă arzătoare pentru poporul evreu. Pesah-ul, cea mai importantă sărbătoare din Iudaism, se încheie în fiecare an cu urarea: «Anul viitor la Ierusalim!» Chiar și în cea mai frumoasă zi din viață, ziua nunții, oamenii se gândesc la Ierusalim când sparg cu piciorul un pahar. Această acțiune simbolică este făcută în amintirea distrugerii Templului din Ierusalim.

Cetatea necredincioșii și a înfrângerii
În anul 586 î.Cr., Ierusalimul a fost cucerit de trupele babiloniene ale lui Nebucadnețar. Cetatea a fost dărâmată, iar centrul ei spiritual, Templul Domnului, a fost distrus în totalitate. Ieremia, L-a întrebat plin de durere pe Dumnezeu: «L-ai lepădat Tu de tot pe Iuda și a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne lovești, așa că nu mai este nici o vindecare pentru noi?» [Ieremia 14:19]. Dumnezeu nu i-a mai ajutat din cauza păcatelor lor, astfel că S-a îndepărtat de Ierusalim, cetatea rămânând fără apărare. Ierusalimul a fost distrus din cauza vinovăției sale în fața lui Dumnezeu [vezi: Ieremia 14:17-22; 15:1]. Răspunsul Lui a fost: «Cine să aibă milă de ține, Ierusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate? M-ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi; de aceea Îmi întind mâna împotriva ta și te nimicesc; sunt satul de milă» [Ieremia 15:5-6]. «L-ai lepădat Tu de tot pe Iuda și a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne lovești, așa că nu mai este nici o vindecare pentru noi?» [Ieremia 14:19]. Dumnezeu nu i-a mai ajutat din cauza păcatelor lor, astfel că S-a îndepărtat de Ierusalim, cetatea rămânând fără apărare. Ierusalimul a fost distrus din cauza vinovăției sale în fața lui Dumnezeu [vezi: Ieremia 14:17-22; 15:1].

Cetatea dorului evreiesc
Ierusalimul a rămas însă centrul dorului evreiesc. Profetul Daniel, care a fost deportat în Babilon, nu și-a putut uita patria. Iată cum se ruga el: «Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Fața Ta peste Sfântul Tău Locaș pustiit! Pleacă urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide ochii și privește la dărâmăturile noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îți aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari» [Daniel 9:17-18].

Cetatea lui Mesia
Ierusalimul a fost locul în care Mesia a predicat, a fost răstignit, a înviat și S-a înălțat la cer, dar și locul unde EI, Se va întoarce, după cum a prezis, la sfârșitul vremurilor [citiți în acest sens: Zaharia 14:1]. Ierusalimul a devenit locul de naștere al primei biserici mesianice evreiești și zeci de mii de evrei au venit la credință în perioada următoare. Ierusalimul a fost și locul din care vestea bună a mântuirii s-a răspândit în întreagă lume.

De 2000 de ani cetatea este călcată în picioare de neamuri
Domnul Isus a vorbit în mod profetic despre viitorul Ierusalimului [vezi: Luca 19:41-48; 21:25]. Distrugerea acestuia a avut loc în anul 70 d.Cr. Au murit atunci peste 1,1 milioane de evrei, iar 100.000 au fost deportați că sclavi la Roma. După ce Ierusalimul a fost dărâmat, împăratul Hadrian a construit o cetate tipic romană, cu un templu al lui Jupiter în locul Templului închinat Domnului. Cetatea a primit un nou nume - Aelia Capitolina. Evreilor li s-a interzis să intre în cetatea lor, sub amenințarea pedepsei cu moartea. Și țara Israel a primit un nou nume - Palestina.

Din secolul al 4-Iea până în al 7-Iea, Ierusalimul a devenit creștin și loc de pelerinaj. Peste tot au apărut biserici, sanctuare și mănăstiri. În anul 638, cetatea a fost supusă de Islam. În anul 691 aici a fost construit Domul Stâncii, iar în anul 715 moscheea al-Aqsa («moscheea îndepărtată», conform Surei 17,2). De atunci Ierusalimul, care a primit numele «al-Ouds» (Sfânta), a devenit al treilea oraș sfânt al islamului, după Mecca și Medina. Ierusalimul s-a aflat timp de aproape 1900 de ani sub stăpânirea diferitelor popoare. Chiar și după înființarea statului Israel (în anul 1948) au mai trecut câțiva ani până când Ierusalimul a ajuns din nou sub autoritatea evreilor (în 1967). Anul acesta (2023) se împlinesc 50 de ani de când centrul Ierusalimului îi aparține Israelului.

Rămâne valabil Cuvântul profetic: «Sionul zicea: “M-a părăsit Domnul și m-a uitat Domnul” Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele și zidurile tale sunt întotdeauna înaintea ochilor Mei» [Isaia 49:14-16].

Cetatea avertismentului divin
Au expirat promisiunile lui Dumnezeu? Va fi Domul Stâncii dărâmat, după cum așteaptă unii evrei și creștini, pentru că astfel Templul evreiesc să fie reconstruit pentru a treia oară? Va fi construit un Templu evreiesc lângă Domul Stâncii? Va rămâne totul neschimbat, așa cum este astăzi, și anume evreii cu Zidul Plângerii, iar musulmanii cu Domul Stâncii? Este astăzi locul acesta, în care cândva se află Templul, nesemnificativ pentru Dumnezeu?

Dumnezeu Însuși a spus următoarele despre locul Templului: «Dacă va veți abate, dacă veți părăsi legile și poruncile Mele pe care vi le-am dat și dacă va veți duce să slujiți altor dumnezei și să va închinați înaintea lor, va voi smulge din țară Mea, pe care v-am dat-o, voi lepăda de la Mine casă această pe care am închinat-o Numelui Meu și o voi face de pomină și de batjocură printre toate popoarele. Și cât de înalta este casa aceasta, oricine va trece pe lângă ea va rămâne încremenit și va zice: “Pentru ce a făcut Domnul așa țării și casei acesteia?” Și se va răspunde: Pentru că L-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, care i-a scos din țara Egiptului, pentru că s-au alipit de alți dumnezei, s-au închinat înaintea lor și le-au slujit; iată de ce a trimis peste ei toate aceste rele”» [2 Cronici 7:19-22].

Problema determinantă a Ierusalimului este una spirituală, fiind legată de relația personală a locuitorilor cetății cu Dumnezeul Creator, care S-a întrupat în Mesia și a intrat în istorie că «Împărat al iudeilor». Cei care caută adevărată pace a Ierusalimului nu Îl pot evita pe Dumnezeu [vezi: Matei 23:39]. Până să se ajungă la pacea propriu-zisă, Ierusalimul va avea parte de și mai multă presiune [vezi: Zaharia 12-14].

Noul Ierusalim - cetatea prezenței divine
Ierusalimul va fi apogeul a tot ceea ce este nou, a tot ceea ce Domnul va realiza în viitor. Ierusalimul este simbolul și personificarea credincioșiei lui Dumnezeu în lucrarea Lui de mântuire pentru omenire. Noul Ierusalim va fi centrul prezenței lui Dumnezeu [vezi: Apocalipsa 21:1-5; Zaharia 2:14-17]. Prezența Lui va face cu adevărat din Ierusalim «cetatea păcii». Ierusalimul va deveni centrul păcii pentru toți oamenii. Atunci se va împlini scopul care i-a fost destinat dintotdeauna [citiți în acest sens: Zaharia 14].