Obiective Israel : Grădina Mormântului

Descoperă cele mai importante obiective de vizitat din cadrul Țării Sfinte

Grădina Mormântului

Grădina Mormântului (în ebraică: גן הקבר) este un mormânt săpat în stâncă din Ierusalim, care a fost dezgropat în 1867 și este considerat de unii protestanți ca fiind locul în care a fost îngropat și înviat Isus. Mormântul a fost datat de arheologul israelian Gabriel Barkay în secolele VIII-VII î.Hr. Reutilizarea mormintelor vechi nu era o practică neobișnuită în antichitate, dar acest lucru pare să contrazică textul biblic care vorbește despre un mormânt nou, nu reutilizat, făcut pentru el însuși de către Iosif din Arimateea (Matei 27:57-60, Ioan 19:41). De asemenea, jgheabul din fața mormântului și cisterna din apropiere, descrise de susținătorii Mormântului Grădină ca făcând parte din sistemul de etanșare a mormântului și, respectiv, ca sursă de apă a grădinii din jur, au fost ambele datate arheologic în perioada cruciată (secolele XII-XIII). Organizația care întreține Mormântul din grădină se abține de la a afirma că acesta este mormântul autentic al lui Isus,

0 shares
Share 0
Tweet 0
Share 0

subliniind în același timp asemănările cu locul descris în Biblie și faptul că Mormântul din grădină își păstrează mai bine aspectul antic decât mormântul mai tradițional, dar modificat arhitectural și deteriorat de timp, din Biserica Sfântului Mormânt, în mare parte aglomerată; din toate aceste motive, ei sugerează că Mormântul din grădină este mai sugestiv pentru evenimentele descrise în Evanghelii. 

Un loc de pelerinaj aflat în afara zidurilor vechiului Ierusalim este locul cunoscut sub numele de ”Grădina Mormântului”. În anul 1842, cercetătorul Otto Thenius a propus ca loc autentic al răstignirii și al îngropării Domnului, un loc stâncos din afara zidurilor Ierusalimului numit Calvar (Golgota), adică „locul căpățânii”. Grădina Mormântului este locul perfect de relaxare dar mai ales de închinare și reflecție asupra cuvintelor îngerului care s-a arătat „în ziua dintâi a săptămânii” și care sunt scrise și astăzi pe ușa de lemn a mormântului – „El (Isus) nu este aici, a înviat!”.

Privind de pe platforma situată în colțul îndepărtat al grădinii veți observa o stație de autobuz. Spre stânga veți vedea o stâncă abruptă, iar spre dreapta zidul Hardie al Orașului Vechi. Această zonă a fost parte dintr-o carieră de piatră antică. Potrivit tradiției, cariera era folosită de către evrei ca loc de execuție prin împroșcare cu pietre, iar de către romani, ca loc de crucificare. Crucificările erau de obicei duse la îndeplinire lângă drumurile aglomerate pentru a servi ca o pildă vie pentru alți potențiali rebeli. Acesta era tocmai un loc cu drumuri principale spre Damasc și Ierihon. Biblia ne spune că L-au scos pe Isus din cetate ducându-Și crucea spre locul zis al “Căpățânii” [Golgota în aramaică, Calvar în latină]. Acolo a fost crucificat cu alți doi tâlhari, în fața unei mulțimi disprețuitoare, în timp ce trecătorii Îl huiduiau.

Nu putem fi siguri unde a avut loc crucificarea, dar locul în sine este de mai mică importanță față de semnificația spirituală a ceea ce s-a întâmplat. Isus s-a dus de bunăvoie să moară crucificat. Totul a fost parte din planul plin de iubire al lui Dumnezeu prin care să ne aducă iertarea. Biblia ne spune că: “El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui am fost vindecați.” și „Cristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiți, că să ne aducă la Dumnezeu.” [1 Petru 2:24 și 3:18].

Locul tradițional al acestui măreț eveniment este Biserica Sfântului Mormânt, care datează din secolul al 4-lea, de pe vremea Împăratului Constantin. Acest loc este acum în interiorul zidurilor orașului Vechi și de mai bine de 200 de ani s-au ridicat întrebări cu privire la autenticitatea lui.

Generalul Charles Gordon a fost susținătorul cel mai faimos al teoriei potrivit căreia cariera [autogara de acum] putea să fi fost locul crucificării lui Isus, în afară zidurilor cetății. Nu putem fi siguri, dar este interesant să vedem trăsăturile unui craniu uman în stânca din partea stângă. În fotografia fixată pe platforma construită, puteți vedea cum arăta acest loc în 1900. De asemenea, Biblia ne spune că: “În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; și în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni” [Ioan 19:41]. Grădina aceea aparținea lui Iosif din Arimateea, un discipol pe ascuns al lui Isus, care primise permisiunea specială să îngroape trupul lui Isus Cristos în mormântul său din apropiere, înainte de a se intra în Sabat.

Va rugăm acum să vă întoarceți în Grădină, făcând dreapta la indicatorul spre mormânt. În continuare veți observa în partea dreaptă o fotografie colorată, fixată pe un copac. Sunteți deasupra unei cisterne de apă – a treia ca mărime în Ierusalim – care are o capacitate de aproape 1 milion de litri. Această cisternă, în forma de astăzi, este din timpul cruciadelor, dar este posibil ca o altă cisternă să fi fost și aici în primul secol, folosită într-o grădină, în timpul lui Isus. Un mic ocol înspre librăria noastră vă va aduce față în față cu un teasc bine păstrat.

A fost excavat în 1924. Descoperirea sa sugerează că această grădina a fost inițial o plantație de viță de vie, și posibil grădina acelui om bogat, Iosif din Arimateea. Coborând scările spre pardoseala de piatră din fața mormântului, ajungeți la punctul culminant al turului Grădinii. Va trebui să coborâți cu grijă pentru că pardoseala de piatră nu este netedă. Iar aici, în fața noastră stă un mormânt al cărei ușă este deschisă larg și pe care este scris ”El nu este aici”. Sunt aceleași cuvinte rostite și de îngerul care s-a arătat femeilor în dimineața întâi a săptămânii pe când soarele nu răsărise încă: „Nu vă temeți, căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul...” [Matei 28:5-6].