Obiective Iordania : Petra

Descoperă cele mai importante obiective de vizitat din cadrul Iordaniei

Petra

Petra (în arabă ٱلْبَتْرَاء , romanizat: Al-Batrāʾ ; în greacă veche Πέτρα, "Stânca"), cunoscută inițial locuitorilor săi ca Raqmu sau Raqēmō, este un fost oraș antic, situat în Iordania. Este unul din cele mai celebre situri arheologice din lume, datorită templelor săpate direct în stâncă, cel mai cunoscut fiind "Trezoreria" (Al Khazneh), în stil grecesc, din perioada elenistică, cu o înălțime de 42 m, unde s-a turnat și partea finală a filmului "Indiana Jones și ultima cruciadă" (1989).

În antichitate, orașul se numea Rekem și apare menționat în manuscrisele de la Marea Moartă. Se presupune că a fost construit începând cu secolul al VI-lea î.C., de către nabateeni, un popor semitic, și a fost capitala lor până în 106 d.C., când a intrat în componența Imperiului roman, devenind capitala provinciei Arabia Petraea.

0 shares
Share 0
Tweet 0
Share 0

Orașul Petra este un fost oraș negustoresc situat strategic pe vechea rută comercială care făcea legătura între Orient și Africa, printre formațiuni stâncoase; este jumătate săpat în pereții canionului, jumătate construit din piatră, îmbinând elemente arhitecturale nabateeene, elenistice, romane și bizantine. Temple, morminte, canale, tuneluri, cisterne, biserici, clădiri publice, baraje și altare stau neclintite în fortăreața muntoasă, precum într-un seif natural uriaș.

Explorarea completă a sitului depășește durata unei zile, căci distanțele destul de mari, poziționarea la înălțime a unora dintre construcții și arșița deșertului stăvilesc, în parte, avântul turistic. De la intrarea în Parcul Arheologic până la muzeul acestuia, un drum sinuos de 4 km își croiește drum prin pereții estici ai canionului, apoi traversează un platou interior larg, de unde, pe diferite direcții se urcă spre platformele superioare ale canionului, pe cărări cu trepte săpate în stâncă.

Orașul continuă să înflorească în următorul secol, apoi intră în declin și este abandonat, fiind distrus în anul 363 de un cutremur. Ruinele au devenit o curiozitate în Evul Mediu, fiind vizitate de sultanul Baibars al Egiptului în secolul al 13-lea. Primul european care le-a vizitat și descris a fost exploratorul elvețian Johann Ludwig Burckhardt, în 1812. În 1985 Petra a fost inclusă în lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial și este și una din ”Cele 7 noi minuni ale lumii”.

OBIECTIVE TURISTICE
Al-Khazneh (Trezoreria), este unul dintre cele mai elaborate temple din orașul vechi al Regatului Nabat din Arabia Petra. Ca și în cazul majorității clădirilor din acest oraș vechi, inclusiv în mănăstire, această structură a fost sculptată dintr-o față de piatră din gresie. Trezoreria a fost construită de nabateenii arabi, coincide cu timpul imperiilor elenistice și romane și are și arhitectura clasică influențată de greacă, cu o înălțime de 42 m. Templul este o atracție turistică populară atât în Iordania, cât și în regiune. Siq (“Arborele") este intrarea principală a orașului vechi nabateean din Petra, în sudul Iordaniei. De asemenea, cunoscută sub numele de Siqit, intrarea principală în Petra este un defileu îngust și îngust (în anumite puncte, cu o lățime de cel puțin 3 metri), și se termină la cea mai elaborată ruină a lui Petra, Al Khazneh. O vale largă care duce la Siq este cunoscută sub numele de Bab as-Sīq (poarta către Siq).

Spre deosebire de canionul de slot de la Antelope Canyon din Arizona, SUA, care sunt formați direct de apă, Siq este o vatră geologică naturală despărțită de forțele tectonice; abia mai târziu a fost purtat neted de apă. Pereții care înconjoară suportul Siq au o înălțime de 91-182 metri.

Ad Deir ("Mănăstirea"), cunoscută și sub denumirea de El Deir, este o clădire monumentală sculptată în stâncă în orașul vechi Iordan Petra. Construit de nabateeni în secolul 1, cu o lățime de 50 de metri și înalt 45 de metri, arhitecturala mănăstire este un exemplu de stil clasic nabateean. Este cea de-a doua clădire cea mai vizitată din Petra după Al Khazneh.

Teatrul a fost croit în gresie de către nabateeni, după modelul roman, în secolul 1, la baza muntelui în care a fost săpat și Tezaurul. Deși scena și partea frontală au fost demult distruse, se mai observă încă rândurile de scaune și spațiile de legătură. Inițial a cuprins 3000 de locuri, însă extinderea lui a permis accesul a peste 7000 de persoane. De la Trezorerie urmează strada cu fațade (fațade de morminte), apoi mai sunt de vizitat casele nabateene, Amfiteatrul, Mănăstirea, platoul de sacrificiu "High Place of Sacrifice" și altele. Mormintele mai mici reflectă starea materială a proprietarului. Ei credeau în viața de după moarte, spunând că într-o casă omul poate trăi 50, 80, 90, 100 de ani, dar mormântul este pentru totdeauna. Plăteau, cât erau încă în viață, sculptori, își puneau sclavii să le facă mormintele pentru a fi gata pentru când mor!